Scamatorii economice care te fac popular pe banii altora
de Moise Guran
Fără a fi răutăcios, ci foarte serios, o să vă explic astăzi, puţin, legătura filozofică între Ion Iliescu şi Victor Ponta, dacă vreţi, prin Adrian Năstase. Nu, nu este comunismul, este populismul… unul grav, de tip economic.
L-am auzit pe Victor Ponta vorbind deja despre o reducere generală a TVA-ului, la toate produsele, de la 1 ianuarie 2016. Este posibil ca primul ministru să se fi lăsat dus de val după rezultatele, înţeleg bune, pe care Fiscul speră să le înregistreze la finalul primei luni din 2015.
Mi se pare, însă, prematur, ca să nu zic dea dreptul imatur, să te laşi îmbătat cu câteva cifre de final de ianuarie. N-ar fi Ponta cel dintâi lider care să aibă impresia că îi duduie economia, uitând, de exemplu, de un context extern complicat, sau de faptul că i-a respins Comisia Europeană cheltuielile suplimentare pentru înarmare, sau de faptul că anul acesta bugetul are de digerat reducerea electorală a CAS-ului, în toamna anului trecut, şi câte şi mai câte… Ba chiar, mai rău decât atât, Ponta pare să fi lăsat deoparte orice fel de argumente economice, în perspectiva bătăliilor politice pe care le are de dat în propriul său partid, dar şi împreună cu acesta, în 2016.
Ştiu sigur că, pe finalul anului trecut, Ponta fusese convins, în special de către mediul de afaceri, că este mult mai eficientă o reducere sectorială a TVA-ului, adică doar pentru produsele care se fac preponderent în România. O reducere generală, pentru toate produsele, poate stimula inclusiv importurile, caz în care singurul câştigat va fi, desigur, premierul, nu şi ţara.
V-am mai explicat aici de ce, într-o anumită conjunctură, un TVA mare îţi poate oferi unele avantaje competititive, pentru că îţi lasă spaţiu de manevră astfel încât să poţi stimula crearea de locuri de muncă la tine în ţară.
Desigur acest tip de argument este mai greu de înţeles de către toţi alegătorii domnului Ponta, dar, dacă premierul l-a înţeles şi totuşi preferă să ignore nevoia creării de locuri de muncă într-un moment în care consumul oricum creşte deja într-un ritm ce greu va putea fi susţinut dincolo de alegerile din 2016, atunci Ponta n-a învăţat nimic din înfrângerea din 2014.
Astfel de chestiuni precum reducerea TVA-ului nu se stabilesc la partid, nu se stabilesc cu consultanţii politici, se stabilesc după dezbateri cu economişti, cu opinia publică şi chiar cu Opoziţia. Asta pentru că TVA-ul, la fel ca şi impozitele pe salariilor, nu este o taxă cu care să te joci, nici măcar de la un an, la altul sau de la o zi, la alta.
Până acum zece ani, colegii mai învârstă ai domnului Ponta şi-au făcut campanie electorală trimiţând oamenii, anticipat, la pensie. Azi plătim pentru acele vremuri printr-o impozitare mare a muncii.
Domnul Ponta pare a-şi fi găsit o altă jucărie electorală, fără a înţelege că nu este de joacă cu economia. Chiar dacă ea îţi poate aduce popularitate pe termen scurt, întotdeauna există costuri, iar ele pot fi pe termen lung.
