Aşa ţară, aşa bancheri
de Moise Guran
Der Standard publică o poveste ambiguă, bazată înţeleg eu pe un raport scăpat de Volksbanken AG, din care înţelegi că Volksbank România a băgat-o pe mânecă din cauza BNR, mai exact din cauza lui Nicu Cinteză, şeful direcţiei Supraveghere din Banca Centrală. (Aveţi aici şi articolul în limba română) Standard insinuează cumva că Cinteză ar fi impus nu ştiu ce director pe care cei de la Volsbank l-ar fi demis şi, deşi nu se spune explicit, înţelegi din context că Volksbank ar fi ajuns să facă un contract de 2,5 milioane de euro cu Intact Media Group (care aparţine familiei Voiculescu) cumva forţată de presiunea BNR.
Te apucă strechea citind un articol atât de prost documentat. Tocmai ei, cei care au supraevaluat jumătate din ipotecile din Pipera, bagă şpârle din astea într-un cotidian european puternic, încercând în mod evident să-i intimideze pe cei care îi controlează în România. Îl cunosc pe Cinteză, nu cred că ar putea avea vreodată interese personale în zona sa profesională. Nu asta este însă important, eu nu girez şi nu bag mâna în foc pentru nimeni. Ştiu însă că Nicu Cinteză este probabil cel mai temut om din lumea bancară, este cel în care Isărescu are încredere maximă şi cel pe care se bazează cel mai mult în ciudatele forme de negociere pe care autoritatea bancară română le poartă uneori cu nişte entităţi financiare mult prea mari şi prea puternice pentru o ţară ca a noastră. 
Însă povestea asta cu Volksbank mă frământă, căci ştiu că anul trecut au fost zeci de fraude descoperite de BNR sau sesizate către BNR, chestii care nu au ajuns niciodată să fie publice, tocmai pentru a ţine pe picioare bănci cu probleme într-un context în care o prăbuşire bancară ar fi putut trage după ea şi altele. Sunt lucruri care nu au ajuns în presă dar au ajuns la DNA, lucruri de care doar ele băncile sunt vinovate.
Deşi cazurile apărute la tv sunt puţine, trăim o adevărată explozie a fraudelor în bănci. În cele mai multe cazuri este vorba despre angajaţi mărunţi care mută banii clienţilor în conturi fantomă pe care le gestionează tot ei, plasându-i apoi în conturi cu dobândă la termen. Din diferenţialul de dobândă, la sume mari se pot face câtiguri uriaşe. Astfel de fraude sunt descoperite mai mult accidental, căci atunci când clientul scoate bani, operatorul îi virează banii la loc în cont şi îi plăteşte. Nu toţi ştiu să citească un extras de cont şi chiar cei care ştiu nu se impacientează dacă îşi primesc banii. În plus, atunci când controlul intern descoperă astfel de lucruri, preferă să nu sesizeze BNR, care este obligat să anunţe DNA. De la DNA află de regulă presa. Ca să nu cad în păcatul colegilor de la Standard, precizez că nu mă refer aici la Volksbank ci la alte bănci. Şi oricum nu asta e important ci altceva.
Înmulţirea fraudelor din sistemul bancar este alimentată permanent de modul superficial în care băncile îşi recrutează oamenii, de modul precar în care îi plătesc apoi ca angajaţi, punându-le în acelaşi timp în braţe responsabilităţi de milioane sau zeci de milioane de euro. Toţi puştii de la ASE visează să lucreze într-o bancă, dar puţini dintre ei ştiu că cel puţin în primii cinci ani de carieră vor avea salarii cuprinse între 1200 de lei şi 2000 de lei, iar în următorii 35 de ani, presupunând că au şansa să devină şef de agenţie sau chiar sucursală vor avea un salariul undeva la 4-5000 de lei, deci cam 1000 de euro. Asta dacă nu ajung în Centrală, unde salariile sunt de până la zece ori mai mari şi unde rareori apar cazuri de corupţie din asta, considerată măruntă. În cazul Volsbank corupţia a apărut exact în Centrală şi nu era deloc măruntă.
Ştiu, o să spuneţi că sunt salarii decente. Ei bine, eu vă spun că nu sunt. Nu în condiţiile în care tentaţiile sunt pe măsura responsabilităţilor, iar frustrările unor perioade de criză pot schimba chiar oameni de calitate. Cu atât mai mult nişte oameni prost plătiţi şi destul de slabi din punct de vedere profesional. Băncile din România nu au încredere în proprii lor angajaţi, din această cauză aceştia sunt încorsetaţi în nişte norme care nu le permit să dea de exemplu credite pentru investiţii, în fapt o bună parte din blocajul României este cauzat de proasta funcţionare a sistemului bancar. În România nu avem bănci, avem doar nişte cămătari legali, extrem de creativi doar atunci când vine vorba de jupuit prin dobânzi uriaşe clienţii, dar mai ales clienţii de bună credinţă ce îşi plătesc ratele la timp. Halal bancheri!
