Se precipită lucrurile, dar tot nu e clar ce vrea Putin
de Moise Guran
Când a izbucnit această criză, v-am atras atenția că Putin este un jucător de șah și că grija cea mai mare a unui astfel de personaj este să își camufleze cât mai bine intențiile reale. Americanii nici n-au știut că urmează invazia Crimeei, iar după ce aceasta s-a produs, însuși Putin le-a spus că Rusia nu va mai anexa alte teritorii. Toți, inclusiv președintele american Barak Obama, l-au asigurat sub o formă sau alta că nu vor interveni militar, dacă se oprește la Crimeea. Mai bine tăceau.
Acum NATO și serviciile secrete americane spun deschis că prezența militarilor ruși la frontiera ucrainiană este masivă, că este camuflată și, cel mai important, că rușii par a organiza linii de aprovizionare. Rusia susține că face un exercițiu militar pe propriul său teritoriu. Ceilalți cred că Rusia vrea doar să sperie Ucraina. Să sperăm că așa stau lucrurile, dar dacă vrei să sperii pe cineva, ce sens are camuflarea? Iar liniile de aprovizionare… ele chiar nu au nicio logică, cu excepția unei invazii în adâncime.
Mai există unele informații, neconfirmate, potrivit cărora regiunile din estul și sudul Ucrainei ar fi fost deja infiltrate cu turiști ruși, la fel cum s-a întâmplat în 1989 în România. Informații despre un astfel de tranzit există și în presa de la Chișinău, unde aeroportul internațional este concesionat destul de neinspirat unei companii rusești.
Nu vreau să vă alarmez, vreau să precizez faptul că toate aceste știri pot fi parte a unui război informațional care, fără dubiu, deja a început. Ceea ce mă îngrijorează, cu adevărat pe mine, este logica jucătorului de șah a lui Vladimir Putin, 
de care vă vorbeam la început. Până în acest moment nimeni nu înțelege de ce face toate astea, iar România este chiar relaxată în comparație cu Polonia sau Țările Baltice. Și totuși, Putin nu este nebun, știe exact ce vrea și am mari dubii că un astfel de om vrea doar o paradă, o defilare. Mie mi se pare că războiul gazelor, dar mai ales resursele Mării Negre pot reprezenta mobilul încă bine camuflat al liderului de la Kremlin.
În acest caz, interesul său prim nu este atât Nordul Europei, așa cum i-a făcut pe americani să creadă, cât mai ales țărmul ucrainean al Mării Negre până în regiunea Odessa, cheia și către Transnistria și către Insula Șerpilor (cu tot cu resursele din jurul ei pe care Rusia nu le-a pierdut la Haga) și către gurile Dunării, pe unde trece conducta cu gaze către sudul Europei, o rută la care, spre deosebire de nord, deocamdată rușii nu au alternativă.
