Fiscul, un Dumnezeu cu drept de viaţă şi de moarte
de Moise Guran
La începutul acestei luni șeful Fiscului a emis un ordin care va complica urât de tot viața firmelor mici din România. Nu-i vorba, toată lumea știe că acolo e grosul evaziunii fiscale din țara noastră, dar să introduci și o prezumție de hoție, e chiar un pic cam mult. Potrivit noului ordin inspectorii fiscali vor putea executa silit o firmă dar și pe patronul acesteia asupra bunurilor personale, fără a mai aștepta intrarea în insolvență și doar dacă li se pare lor că datoriile la fisc sunt cam mari. Nu cam vechi ci cam mari. Instrumentul pus astfel în mâna fiscului modifică (dar modifică ilegal) legea societăților comerciale, iar denumirea SRL devine goală de conținut. Răspunderea nu mai este limitată ci extinsă. Nu-i vorba și până acum un patron care își fură firmă iar apoi se declară în încetare de plăți putea fi executat, dar pentru că asta e infracțiune. Fiscul putea să intre peste om în casă și să-i ia bunurile numai după ce era condamnat de un judecător. Acum, o să ziceți că așa le trebuie hoților de patroni care fură țărișoara noastră și din cauza cărora n-are statul bani de pensii, dar eu o să vă spun că nici inspectorii fiscului nu sunt tocmai niște sfinți, cărora să le pui în mână soarta unor oameni. Mai ales într-o țară în care politrucii își numesc oamenii lor în toate structurile… Vă dați seama ce înseamnă ca firma X să nu cotizeze la partidul care îi are în mână pe șefii inspectorilor fiscali?
Ciudat lucru, Asociația Oamenilor de Afaceri a salutat aceste prevederi pe care șeful Fiscului le-a trecut într-un Ordin. Poate marii patroni ai României sunt atât de orbiți în lupta lor cu concurența patronilor mai mici, care da, fac deseori evaziune fiscală, încât nu mai înțeleg nici dreptul de proprietate și nici noțiunea de lege și de egalitate în fața ei. Pun pariu că domnii de la AOAR n-au trăit în viața lor o campanie anti evaziune, nu le-au venit niciodată inspectorii să le spună dă-ne tu singur 1000 de lei că dacă te controlăm îți găsim lucruri mai grave, n-au dus controlorii să le facă cinste cu un prânz sau nu le-au umplut sacoșele doar ca să beneficieze de un control binevoitor și care să nu se întindă în timp până dă omul faliment. Jumătate din economia noastră este ținută în spate de aceste firme mici, pe care le numim peiorativ de apartament, de buticari, mici meșteșugari sau comercianți care se vor închina de acum la un Dumnezeu cu drept de viață și de moarte numit Fiscul.
