Un incendiu la departamentul de torpile
de Moise Guran
Marile frustrări fac oamenii uşor de manipulat. Nu cred că cineva din România mai crede la modul serios că Mircea Geoană mai are un viitor important în politica din ţara noastră. Cu excepţia lui Mircea Geoană (Mihaela nu se pune).
Şi totuşi cineva a reuşit să-l combine pe Geoană în legătură cu rolul său istoric, în legătură cu neşansa pe care a avut-o la atacul flăcării violet şi, de ce nu, în legătură cu pretenţiile aberante ale mucosului de Ponta. Întrebarea e cine? Mihaela? Crin? Vântu? Voiculescu? Mogulii, Bubulii, Masonii?
Da’ ce mai contează?
Efectul este oricum acelaşi. Ponta pregăteşte o lovitură de data asta fatală pentru Geoană, Geoană se pregăteşte de un penibil martiriu în faţa oglinzii, Crin se pregăteşte să apară mai des la Antena 3 decât apare Ponta, iar Sebi Ghiţă vrea să fie sigur că Victor apare mai des la Realitatea decât ar vrea Vântu.
(De remarcat reacţia diplomată a lui Ponta. Nu îl caracterizează. Cred că l-a sfătuit Năstase să stea potolit, tocmai ca să nu intre în joc. Dar, sunt convins, tot pregăteşte o bardă pentru gâtul lui Geoană)
În timpul ăsta Băsescu asigură coaliţia că mai are de dus doi ani guvernarea şi orb să fii şi tot îţi dai seama că în ciuda fragilităţii sale pe toate fronturile, guvernul Boc are mari şanse să devină un soi de guvernul Văcăroiu.
Fără prea multe idei, fără convingere sau influenţă asupra ţării pe care o conduce, uzat şi obosit, dar longeviv şi … şi cam atât.
Diferenţa dintre guvernul Văcăroiu şi guvernul Boc stă în context şi în metodă. Dacă pe vremea lui Văcăroiu bugetul se închidea pe inflaţiii anuale de 300%, pe vremea lui Boc trebuie majorată anual încă o taxă.
Revenind la interviul-torpilă acordat de Mircea Geoană pentru blogul lui Mircea Geoană, n-ai cum să nu-ţi pui întrebarea – există cineva care ar putea conduce ţara asta, dacă politicienii noştri nici opoziţie nu ştiu să facă?
Probabil cel care l-a amorsat pe Geoană nu s-a gândit la acest efect secundar.
Şi nu, de data asta eu nu cred că e Băsescu, deşi e clar că lui îi foloseşte cel mai mult această impardonabilă prostie politică.