Contraatacul lui David. Să înțelegem (atât cât putem din) ofensiva ucraineană!
Moise Guran
De o săptămână, Armata Ucraineană a demarat o contraofensivă al cărei scop aparent este eliberarea Hersonului și a teritoriului din dreapta râului Nipru. Dincolo de faptul că râul Nipru ar constitui o barieră naturală mai ușor de apărat, care ar îndepărta perspectiva unei înaintări ruse spre Odesa (și deci ar securiza deschiderea Ucrainei la Marea Neagră) această ofensivă are implicații politice uriașe, atât pentru Kiev, cât și pentru Moscova. O înfrângere a Ucrainei în această contraofensivă ar duce, foarte probabil, nu numai la reluarea înaintării Rusiei spre gurile Dunării, dar și la un potențial colaps al încrederii în președintele Zelenski, precum și în capacitatea Ucrainei de a-și recupera teritoriile ocupate de Rusia. O pace dezavantajoasă pentru Ucraina, cu implicații mari asupra Europei, ar fi imediat după colț. Invers, un succes al Armatei Ucrainene pe Frontul de Sud, ar putea provoca instabilitate politică la Moscova, având în vedere numărul mare de trupe și utilaje militare pe care Rusia le-a concentrat acolo, dacă le-ar pierde. Deși ucrainenii au impus o cenzură militară în general respectată de populație și de analiștii militari, după șapte zile de la demararea ofensivei planul acestora se conturează ceva mai clar.
Pregătirea contraofensivei. Nu a fost o surpriză. Ucrainenii vorbesc de ea de cel puțin două luni, Zelenski a dat ordin de eliberare a sudului (asumându-și implicit consecințele politice ale acestui ordin) și, dacă mai era nevoie, atacurile concentrate cu HIMARS asupra bazelor ruse din sudul Ucrainei practic îi anunțau pe ruși că urmează o contraofensivă. Așa că rușii au concentrat în dreapta Niprului circa 20 de mii de oameni, probabil cam 200-300 de tancuri, antiaeriană și artilerie, una peste alta o forță destul de mare, după unele estimări cea mai importantă concentrare de forțe active ruse din acest moment.
Sunt analiști militari care au observat că, dacă de exemplu la Harkov/Belgorod ar putea fi acum mai multe forțe decât în sud, diferența este că acelea sunt trupe de recruți, care nu au beneficiat nici de antrenament suficient, cu atât mai puțin de experiență de luptă. De asemenea, în Donbas milițiile separatiste și trupele private Wagner sunt folosite ca forță de impact, în timp ce trupele regulate ruse fac a doua linie a frontului. Ei bine, la Herson sunt numeroase unități refăcute după pierderile suferite în ofensiva din nord (Kiev, Sumî, Cernihiv), dar acestea sunt unități active (de militari profesioniști) ale Armatei Ruse.
Ce sens a avut ca ucrainenii să-i anunțe în avans pe ruși că vor demara o contraofensivă în sud? Păi efectul acestor semnale a fost exact concentrarea forțelor ruse. Imediat după aceea, ucrainenii au început să bombardeze cele trei poduri de peste Nipru, dintre orașul Herson și barajul Nova Kakhovka. Contraofensiva a început imediat ce ucrainenii s-au convins că 1. Rușii au acumulat suficiente forțe la dreapta Niprului și 2. Rușii nu vor mai putea să aprovizioneze eficient aceste trupe.
Așadar Rusia a intrat, conștientă sau nu, într-o capcană tactică. Consecutiv, bombardând podurile de peste Nipru, Ucraina și-a asumat că și dacă va reuși să își ia înapoi Hersonul, greu va mai putea înainta pe acolo spre Energodar, Melitopol sau Istmul Perekop (Crimeea). Trebuie că miza depășește controlul asupra Herson.
În ce constă contraofensiva? Ucrainenii au atacat din mai multe direcții și chiar din prima zi au rupt prima linie de apărare rusească, dar probabil nu peste tot ci doar în unele locuri. Personal nu cred în autenticitatea videoclipului cu soldatul din miliția separatistă care zice că i-au rupt ucrainenii și că rușii fug. Pare operațiune psihologică (psyop). Nici nu cred că ucrainenii chiar au produs o surpriză tactică, așa cum zic englezii. Și asta e tot psyop, sau propagandă de război.
Ucrainenii nu-s ruși să nu-i intereseze câți oameni pierd, iar atacurile, spre deosebire de acțiunile defensive, sunt mult mai costisitoare din punct de vedere al pierderilor umane. Ei nici nu își permit să radă tot în calea lor cu artileria, pentru că, din nou, nici nu-s ruși, nici nu sunt indiferenți la faptul că și-ar bombarda propriile localități, temporar ocupate de inamic.
Așadar, deloc surprinzător, ofensiva ucraineană nu a semănat deloc nici cu înaintarea rușilor spre Kiev, nici cu axele de înaintare pe care le știm din Al Doilea Război Mondial. Ucrainenii atacă, apoi se retrag, îi lasă pe ruși să contraatace, așteptându-i în poziții defensive întărite din care le pot provoca cât mai multe pagube și, mai ales, obligându-i să-și consume muniția.
Practic, contraofensiva ucraineană constă într-o mulțime bine determinată (probabil și bine planificată) de hărțuieli ale Armatei Ruse, timp în care Sfântul HIMARS își face în continuare treaba, aceea de a bombarda tentativele rușilor de a aduce muniție și provizii peste Nipru. După unele calcule, pentru a susține o armată de 20 de mii de oameni și câteva sute de blindate, este nevoie de un lanț logistic monstru, de câteva sute de camioane pe zi.
Ascultând ce zic analiștii militari și de dragul reprezentării grafice am realizat și o hartă probabilă a înaintării ucrainene, dar nu trebuie să ne așteptăm ca o asfel de înaintare să aibă loc mai devreme de câteva săptămâni. Totul depinde de capacitatea rușilor de aprovizionare.
Cum ne dăm seama dacă ucrainenii pierd sau nu, în contraofensiva de pe Frontul de Sud? Sursele ruse vorbesc de trei axe principale de atac ale Armatei Ucrainene, numerotate pe harta mea cu 1, 3 și 6. Numai că sursele ruse trebuie privite cu reținere chiar și atunci când spun că Armata Ucraineană înaintează. Vor veni a doua zi să-ți spună că atacul ucrainean a fost oprit, iar acum armata lor este cea care contraatacă eroic. În realitate, este mai probabil vorba de acel mod de uzură, de hărțuire, pe care l-am explicat anterior. Judecând după harta FIRMS (NASA) a exploziilor în timp real, cele mai multe atacuri au loc în aceste zile pe Axa 1, în nord, dar este posibil ca acestea să fie provocate de aviația rusă, care bombardează acum în disperare, riscând probabil foarte mult.
În același timp, unele surse ucrainene (neverificate) raportează numeroase zboruri cu elicoptere de transport peste Nipru spre Herson, semn că rușii nu reușesc să treacă sute de camioane de aprovizionare pe zi și încearcă (imposibilul) aprovizionări de urgență, sau un soi de pod aerian pentru a putea susține funcționarea armatei lor, prinsă în capcana de dincolo de Nipru. Acesta este un semn că rușii sunt disperați, la doar o săptămână de la începerea contraatacului.
Al doilea semn că ar pierde la Herson ar fi o diminuare sau o stopare a contratacurilor ruse pe acest front. Logic, de la un moment dat vor începe să raționalizeze muniția, iar asta se va vedea probabil pe harta FIRMS, indiferent ce vor raporta sursele ruse.
Într-un final, pe măsură ce vor rămâne fără muniție, combustibil și alimente, comandanții ruși își vor da seama că nu vor mai putea ține nici pozițiile defensive construie în prealabil (pe trei linii) și, la fel ca la ofensiva asupra Kievului, vor începe să se retragă. Dar nu ca la Kiev, unde efectiv au fugit, ci concentric, pentru a micșora lungimea frontului ce trebuie apărat, implicit și cantitatea de muniții consumate. Dacă nu vor face asta, abia atunci ucrainenii vor găsi breșe de înaintare. În ambele situații, vom afla. O înaintare, să zicem, de 10 kilometri este imposibil de ținut secret. Dar nu vă așteptați ca acest lucru să se întâmple chiar mâine.
În fine, când elicopterele alea rusești vor începe să evacueze, în loc să aducă provizii, lucrurile vor fi clare.
Invers, nici resursele ucrainenilor nu sunt fără limite, oricât i-ar aproviziona vestul, mai ales că rușii forțează în Donbas. E nevoie și acolo de trupe și de tot ce înseamnă război. Vine toamna. Asta înseamnă ploi, mocirlă, mobilitate scăzută. Dacă ucrainenii nu vor reuși să atingă capul vestic al barajului de la Nova Kakhovka până la final de octombrie sau început de noiembrie, atunci e foarte probabil ca ofensiva lor să intre într-o pauză operațională lungă, pentru a fi reluată, eventual, după venirea înghețului.
Oricum, cu toate informațiile puține pe care le avem până în acest moment, pare că ucrainenii sunt mai concentrați pe barajul Nova Kakhovka (orașul este în stânga Niprului) ca punct pentru o posibilă înaintare, decât pe Herson. Și ar fi și logic să fie așa, având în vedere faptul că ucrainenii evită să își bombardeze orașele. De acolo ar putea înainta de-a lungul Niprului spre Herson (linia punctată pe hartă, în prelungirea axelor 1 și 3), forțându-i pe ruși să predea orașul (aflat în dreapta Niprului) fără luptă. Sau poate tactica lor are menirea să-i înșele pe ruși, deci și pe analiștii militari după care m-am luat eu când am făcut harta, iar direcția principală de atac va fi spre orașul Herson.
Concluzii. Am văzut/citit analiști militari care spun că ucrainenii vor să îi determine pe ruși să fugă în stânga Niprului. Mie mi se pare că mai degrabă nu vor să-i lase pe ruși nici să se retragă, ci vor să-i forțeze să se predea, pierderea potențială a unei armate de 20 de grupuri de batalion fiind o catastrofă militară ce n-ar prea putea rămâne fără consecințe politice, indiferent cât de mână forte e Putin la Moscova. Apoi, dacă rușii se fortifică în stânga Niprului, ucrainenii nu vor putea înainta după ce tot ei au distrus podurile și vor avea nevoie să deschidă o nouă ofensivă dinspre Zaporijie spre Melitopol. Altfel se pune problema și militar, nu numai politic, dacă ucrainenii reușesc să distrugă sau să ia mii de ruși prizonieri în dreapta Niprului, fără a mai vorbi de tehnică de luptă.
Dar contraofensiva de la Herson nici nu poate fi scoasă din contextul general al războiului. Putin a ordonat o “operațiune specială în Donbas”. Dacă rușii reușesc să ocupe și regiunea Donețk, timp în care sunt semne că pierd la Herson, ar putea pretinde că fac din nou “un gest de bunăvoință” (cum au zis și la Kiev) și vor dori să se retragă în stânga Niprului. Putin ar supraviețui politic unei retrageri de la Herson, dacă ia Donbasul, poate chiar ar fi un punct de la care rușii ar putea încerca să joace cartea pacifistă, forțând un acord de încetare a focului, cedând Hersonul pe Donbas. Sigur că ucrainenii n-ar fi de acord, dar amintiți-vă că ei depind de aprovizionarea Vestului, iar Vestul e tot mai obosit (și înfrigurat) de război.
Așadar ucrainenii trebuie nu numai să recâștige Hersonul fără să-i lase pe ruși să se retragă, dar nici nu trebuie să-i lase să înainteze în Donețk. Dacă au succes, foarte probabil va mai apărea un risc, pe care nu ucrainenii îl gestionează ci americanii. Vă imaginați că Putin i-ar lăsa pe ucraineni să se apropie de Crimeea fără să pună din nou pe masă amenințarea nucleară? Eu nu, și de acolo tot americanii vor gestiona acest risc, continuând sau nu aprovizionarea ucrainenilor.
Este foarte posibil ca evenimentele să evolueze într-o direcție pe care eu nu am putut-o anticipa în acest text. Pentru că ăsta e războiul – o spirală de evenimente tragice care lasă puțin loc de întors și puțin loc de a anticipa unde va ajunge spirala respectivă.
