Omicron nu poate fi ultima tulpină periculoasă, dar probabil 2022 va aduce sfârșitul pandemiei
Moise Guran
Evoluția explozivă a Omicron, pusă în evidență mai ales în țările care testează masiv (SUA, UK, Danemarca) lasă loc de speranță în acest final de an – deși viteza de transmitere (infectare) pare a fi de 70 de ori mai mare decât la Delta, numărul deceselor la nivel mondial nu crește. De ce nu ne infectăm cu toții rapid ca să terminăm cu pandemia, atunci? Deși pare logică, această întrebare nu este așa, din păcate ea ascunde o incapacitate intelectuală de a pricepe ceea ce se numește teoria numerelor mari, cea care transformă riscul de mutație al unui virus mai slab în certitudinea apariției unei tulpini periculoase. Și totuși, eu cred (sau vreau să cred) că 2022, mai degrabă decât Omicron, va aduce și finalul pandemiei. În acest articol de final de an pun la un loc și motivele de optimism și pe cele de pesimism.
1. Țările care testează masiv sunt și cele cu rate mari de vaccinare. Aceleași țări au trecut oricum și prin valul Delta mult mai bine din punct de vedere al deceselor decât prin valurile Wuhan (I) și Alpha (III). Acesta este un prim motiv pentru care partea cu Omicron care dă simptome mai puțin severe rămâne la nivel de speranță, nu de certitudine. Teoria că Omicron ocolește protecția imună a avut de la început un asterix – nu știm dacă memoria pe termen lung a organimsului vaccinat sau trecut prin boală se va adapta la noua tulpină și va reuși să o neutralizeze. Am explicat într-un articol anterior cât mai plastic cu putință cum funcționează această memorie, care cel puțin în cazul Delta a funcționat. Din păcate, România nu este nici printre țările (prea) vaccinate, nici printre cele care testează masiv.
2. Scăderea valului Delta la noi, la final de noiembrie, nu a fost una naturală. A fost indusă de vacanța forțată a școlilor pe final de octombrie dar și de vaccinarea cu schemă completă a peste 2 milioane de români, între finalul lunii septembrie și jumătatea lunii noiembrie. La asta s-or mai fi adăugat și cel puțin câteva sute de mii de români infectați și nedectați care au supraviețuit bolii în acest val. Una peste alta, imunitatea noastră națională azi este probabil mai mare decât era la începutul toamnei. Dar nici nu știm cu cât mai mare.
3. Ceea ce contează cu adevărat este cu cât e azi, când vine Omicronul, mai mare imunitatea în rândul persoanelor vulnerabile (bătrâni, bolnavi, copii, până la o anumită vârstă). Adevărata problemă la Omicron nu pare a fi însă nici cu persoanele vaccinate, nici cu persoanele tinere adulte (la copii încă nu știm prea clar ce și cum), este cu persoanele vârstnice și mult prea puțin vaccinate. Asta este marea diferență dintre populația îmbătrânită a Europei, care s-a vaccinat masiv, și populația îmbătrânită a României, care a refuzat vaccinul masiv. Riscul de infectare este acum și mai mare și nimeni pe niciunde nu zice că Omicron va fi mai blând cu persoanele vulnerabile și nevaccinate.
4. România nu pare că vrea să știe de Omicron, iar asta e posibil să fie o fucking decizie politică. Deși în Europa Occidentală se implementează rapid tehnologia JCR care permite detectarea Omicronului rapid, direct prin PCR, la autoritățile române nu pare a fi ajuns comunicarea de acum o săptămână a Comisiei Europene. Și cu poștalionul ajungea de la Bruxelles la București în șapte zile. Vuiesc rețelele sociale de “răceli ușoare” în România, iar INSP anunța ieri că a mai secvențiat 15 cazuri Omicron. Pe bune? E ridicol! Probabil sunt deja mii de cazuri și la noi și eu nu cred că e o întâmplare că azi, la trei zile de la Crăciun, numărul total al cazurilor Covid raportate la noi a sărit iar de o mie, după trei săptămâni în care coborâse până la sub 400. La Omicron simptomele apar mai repede, deci, foarte probabil, valul V a început, chiar dacă vom vedea o creștere abruptă și în raportările oficiale abia în prima săptămână din 2022, după ce se mai trezesc DSP-urile din aburul sărbătorilor.
5. Dacă Omicron este într-adevăr mai blând și cu populația nevaccinată, vom afla însă abia mai spre finalul lunii ianuarie, în raportările de mortalitate. Deocamdată știm doar că (punctul 1) populațiile vaccinate masiv au mortalitate mică, la fel cum au avut și la Delta. România are 60% din populație nevaccinată, iar acest adevăr s-ar putea să ne mai doară o tură.
6. Omicron nu poate fi ultima tulpină a coronavirusului. De acum, nu mai există ultima. Coronavirusul va rămâne cu omenirea precum răceala și gripa, probabil pentru totdeauna, făcând noi și noi mutații. Așa s-a întâmplat și cu virusul Gripei Spaniole, în care își au descendența tulpinile de azi ale gripei obișnuite, într-un proces de ameliorare care a durat decenii. Cum spuneam la început, puține lucruri sunt sigure în momentul de față – la viteza de răspândire a Omicron, greu mai poate scăpa cineva neatins de virus, iar la sute de milioane (sau chiar miliarde) de infectări, mutația acestei tulpini în alta mai severă devine certitudine. DAR, mai severă pentru cei neimunizați, prin vaccin sau prin boală. Omenirea are anticorpi și numărul persoanelor imune crește și el.
7. Chiar dacă va mai dura probabil câțiva ani până când coronavirusul nu va mai face victime deloc, sau va face puține, așa cum și alte viroze fac, cel mai probabil 2022 va fi anul în care omenirea va căpăta imunitatea de turmă și va dezvolta suficiente tratamente pentru a putea proclama sfârșitul pandemiei. Nu dispariția coronavirusului, ci al pandemiei de coronavirus. Până atunci, amintiți-vă că trebuie să îi protejăm în continuare pe cei nevaccinați și vulnerabili, indiferent ce cred ei despre aceste lucruri.
De la începutul pandemiei și până acum s-au infectat oficial (confirmat) 281 de milioane de oameni și au murit tot oficial de coronavirus peste 5,4 milioane de oameni. Probabil până la finalul pandemiei, chiar presupunând că acesta va veni în anul în care vom intra peste câteva zile, aceste cifre vor crește semnificativ. Pandemia a dus și la o îndatorare masivă a tuturor națiunilor, a pus în mișcare o creștere a prețurilor care probabil va rostogoli sărăcie încă mulți ani de aici înainte, a pus între paranteze educația generațiilor mai tinere (ca efect indirect al educației precare a generațiiilor adulte) și ne-a mai adus și în pragul războiului (să sperăm că cineva îi va băga mințile în cap lui Putin). Azi lumea e mult mai complicată decât era acum doi ani. Urarea mea pentru cititorii acestui blog este să învățăm să prețuim perioadele de liniște, de pace și de normalitate, oricum și-ar defini-o fiecare dintre noi pe asta din urmă!
Foto: Dreamstime.com/ Scaliger
