Problema nu este (doar) Cîțu. Problema este toată gașca de animale politice.

Moise Guran

Este pur și simplu rușinos ceea ce se întâmplă, dar nu era chiar neprevizibil. Pentru că (remember?) compromisul este o scară pe care cobori, nu urci, iar de la un moment dat nu mai știi nici tu cine erai înainte. De la migrația masivă de primari de la PSD spre PNL (veniți în mod evident pentru PNDL, pentru ce dracu altceva puteau să vină?) și de la acceptarea compromisului numit Nicușor Dan, până la absența oricărui gest de reformare a administrației bugetofage și la populismul grețos cu care Cîțu și ai lui au preferat sacrificarea celor vulnerabili decât impunerea unor măsuri epidemice ferme. Dacă s-ar întâlni Cîțu cel care protesta în Piața Victoriei cu cel de acum, cel din Palatul Victoria, ce i-ar spune? L-ar recunoaște măcar?

Hai să le luăm pe rând…

Uitați-vă la claia cu șobolani, nu doar cu păduchi, numită București! Dincolo de incompetența evidentă, primarul general a făcut fix ceea ce i-a promis lui Orban că va face – numirea sau menținerea pe funcții a unor directori interimari care trebuie să facă, cică, concursuri corecte pe post, pe care să le câștige tot ei. Între București și Administrația Bazinală Prut-Bârlad nu prea e nicio diferență. Esența problemei e corupția.

Uitați-vă la emfaticul ministrul al Educației, care n-a avut până acum decât două joburi – să anunțe ritos că școala va fi față în față (dar fără a lua nicio măsură pentru asta; de patru luni anunță că 60% dintre profesori s-au vaccinat) și să pună în toate inspectoratele școlare șefi de la PNL (a mai rămas unul singur, care e udemerist, evident). Apoi a venit și a anunțat ca pe o mare realizare că a terminat (într-un an de zile) un rahat de metodologie pentru organizarea concursurilor de directori de școli, care, evident, vor fi tot peneliști, la fel cum toți directorii de DSP-uri sunt peneliști (că trebuie să mai coafeze morții pademiei la nevoie), la fel cum toate instituțiile publice locale și centrale au fost împănate cu interimate prelungite de la PNL, negociate pentru susținerea lui Cîțu la șefia PNL și plătite apoi cu bani de la bugetul central, inclusiv prin PNDL. 

Corupție, corupție, corupție! Mai mare sau mai mică, pe bani mulți (la PNDL) sau pe salarii mari (pentru cei care în final trebuie să aprobe banii ăia mulți) totul este despre corupție. Cam ăsta e tabloul guvernării Cîțu până acum – aceeași ciumă care căpușează România, de la Cuza și până azi, și care din când în când se revopsește în roșu, galben și în ce culoare o mai fi nevoie. Ei bine, el, reformatorul, finanțistul, revoluționarul Cîțu, a ajuns la concluzia că nu poate face ce și-o fi propus să facă decât dacă ajunge șeful acestei găști de animalele politice. Care nu vin la guvernare ca să facă reforme, vin ca să fure bani și ca să se îmbogățească, aceasta este, în accepțiunea lor, singurul sens al puterii.

Modul în care a involuat prim-ministrul Florin Cîțu este pur și simplu neverosimil. De la un discret dar constant manifestant Rezist, acum doi ani, omul a devenit un personaj caricatural, de un populism coborât direct din Caragiale, un Agamiță bâlbâit și incoerent, care își ascunde chiar resortul deciziilor după propria dislexie. N-a explicat nici până azi de ce l-a demis pe ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, la fel cum este destul de neclar de ce l-a propus acum spre demitere pe cel al Justiției. De fiecare dată bălmăjește ceva, în fraze care rareori ajung la punct, că el are atribuții potrivit Constituției…

Lucrurile sunt însă de o claritate brutală, sunt precum apa limpede a unui lac sub care este foarte vizibil un cadavru descompus – în acest moment pe Cîțu îl interesează mai mult să fie șef peste gașca de bully politici ai PNL decât să mențină guvernul și o majoritate parlamentară. Dacă tocilarii de la USR atacă guvernarea și scopul acesteia (banii pentru animalele sale politice), gașca va face zid în jurul lui Cîțu. Asta speră el și aceasta este probabil rațiunea pentru care l-a demis pe ministrul Justiție, o provocare pur și simplu pentru cei de la USR-PLUS, care nici nu mai au cum să dea înapoi, o escaldare a unei crize politice din care Cîțu speră să iasă învingător în PNL, indiferent dacă pică sau nu guvernul. Și dacă pică după ce a ajuns el șef la PNL, cine va fi nominalizat premier? Cam șchiop acest calcul, dacă mă întrebați pe mine, dincolo de faptul că este pur și simplu o nesimțire să provoci așa ceva într-un moment în care numărul infectărilor cu coronavirus se dublează de la o săptămână la alta, iar tu n-ai reușit să vaccinezi nici 30% din populația țării.

Să fie foarte clar – Stelian Ion este un ministru slab. Și el profită acum de faptul că este atacat de Cîțu, pentru a câștiga susținerea celor din gașca lui, la fel cum profită și Barna, iar Cioloș probabil va încerca să joace și el această criză politică. Spre deosebire de Drulă, singurul care chiar a dat din coate și s-a bătut pe-mparte pentru a-și reforma rapid domeniul, Ion n-a fost capabil decât să se miorlăie că nu vor PNL și UDMR desființarea Secției Speciale. N-a găsit soluții, n-a găsit pârghii de negociere, n-a țipat, n-a strigat, n-a demisionat, a stat acolo și a mieunat, fără a avea nici măcar o viziune prea amplă de reforme după ce ce PSD a făcut justiția pilaf cu carne iar CCR a redus Codul Penal (și infracțiunea de abuz în serviciu) la o anexă a programului PNDL, pentru că cei care fură bani din licitații trucate și lucrări supraevaluate nici nu trebuie să aibă spaima pușcăriei. 

După ce Cîțu l-a demis, Stelian Ion face o insinuare că ”povestea are un substrat nevăzut, legat de procedura de numire a procurorilor de rang înalt”, o trimitere bleagă și prea puțin coerentă mai degrabă spre Iohannis decât spre Cîțu, la fel cum și Vlad Voiculescu a făcut despre numărul real al morților DUPĂ ce Cîțu îi zburase capul. Voiculescu a fost înlocuit cu o doamnă ministru al Sănătății, Ioana Mihăilă, care, la fel ca și Stelian Ion, se comportă ca și cum ar fi subsecretar de stat, un tehnician care ar face și el ceva, dar dacă nu există voință politică ridicăm neputincioși din umeri – asta e, noi am încercat! Sub noi se zbat balauri prin DSP-uri și parchete, dar noi n-avem ce face.

Azi-noapte, după ce Cîțu le-a decapitat (în același stil de smetie, pe nepusă masă, ca la Voiculescu) al doilea ministru, useriștii n-au fost capabili nici să demisioneze din guvern, nici măcar să spună că vor semna alături de alte partide (n-au nici semnăturile pentru a iniția singuri) o moțiune de cenzură. Au dat un comunicat că vor vota una, dacă PNL nu-l retrage pe Cîțu și, firește, se subînțelege, dacă PSD va iniția o moțiune de cenzură.

În realitate, mesajul hrebenciucului politic (Barna) ce conduce USR-PLUS este că vrea să negocieze, eventual să arbitreze caftul din gașca PNL, acceptând PNDL 3 ca pe un cadou pentru Orban, dar nu pentru Cîțu. Ca și cum n-ar fi deja aceeași Mărie. Useriștii n-au priceput nici până azi că NU compromisul este calea, că ceea ce face acum Cîțu este fix ce a făcut și Orban înaintea lui, de la nominalizarea lui Nicușor Dan fără negociere și până la lipsa unui acord de guvernare pe chestiuni esențiale, așa cum ar fi desființarea SIIJ, a pensiilor speciale, a mecanismelor de șpagă de tip PNDL sau a celor de numit politruci în administrație.

Ăștia sunt reformatorii României? Ei vor schimba o țară care face de rușine Uniunea Europeană prin nivelul redus de educație, cum sugerează chiar ministrul Sănătății, referindu-se la procentul mare de nevaccinați și la predispoziția la conspirații a acestora? În curând se face anul de la alegeri. Peste un an și ceva vor intra cu toții în febra electoralistă a anului 2024. Din momentul ăla nici nu se va mai pune problema de reforme, România va fi devenit și mai îndatorată și mai coruptă, la fel de codașă în Europa la orice, o țară în derivă care mai plutește doar pentru că printr-un noroc istoric a ajuns în UE.