Cea mai mare creștere economică! Și cea mai rușinoasă!

Moise Guran

Economia României a crescut cam de două-trei ori mai repede decât anticipase orice analist. Asta pentru că analiștii trăiesc într-o bulă micuță-micuță, a celor care au lucrat de acasă, au comandat mâncare la pachet, au evitat aglomerațiile, s-au vaccinat și au respectat bruma de restricții impuse în România. Faptul că noi ieșim primii dintre europeni din criza economică, ajungând de facto la nivelul economic anterior pandemiei nu spune chiar foarte multe lucruri de bine despre economia noastră, dar spune câte ceva despre pandemia și lockdownul la români. Da, domnul Cîțu și-a obținut V-ul economic. Așteptăm raportul experților BNR, care ne vor preciza dacă V, vine de la Viorica.

Trumfalismul politicienilor este indecent. Economia României a ieșit prima din pandemie la nivel european (dacă nu punem la socoteală Franța, care vine pe un efect de bază mai mare), dar nu pentru că România s-a reinventat economic ci pentru că pur și simplu mai mult s-a prefăcut că impune restricții. Dincolo de faptul că ele au fost printre cele mai subțiri din UE, unii le-au respectat, dar cei mai mulți nu.

În ultimele șase luni, toate țările europene au trecut prin carantine stricte, draconice cu mall-uri și magazine neesențiale închise, interdicții de circulație pe timpul serii, nu numai al nopții, și chiar cu interdicții de deplasare către alt loc decât farmacie, benzinărie, alimentară sau serviciu. Serviciu… în condițiile în care tuturor firmelor din Europa li s-a cerut, pe cât posibil, să permită angajaților să lucreze de acasă. În aceste condiții, firesc, mai toate economiile europene au înregistrat scăderi și la începutul anului 2021. 

În România au fost de asemenea interdicții – de circulație pe timpul nopții, de restaurante la interior și de nepurtat masca deloc. Premierul Cîțu a repetat de nenumărate ori că economia nu se mai închide, ceea ce ar fi fost bravo, cu condiția să nu moară lumea din cauza asta. Terasele au fost pe timpul iernii închise și încălzite, devenind de facto restaurante de interior, interdicția de circulație pe timpul nopții n-a afectat chiar toate cluburile, unele preferând să facă pur și simplu petreceri clandestine, că amenzile-s mici, la noi mall-urile nu s-au închis, ci doar cinematografele din mall. Iar când s-a mai impus câte o carantină locală, cum a fost la Timișoara, mamă, mamă ce scandal politic a ieșit!

Cât despre munca de acasă, Eurostat arată că în România doar 2,5% dintre angajați au avut acest beneficiu din partea angajatorilor lor, în timp ce în Franța și în Germania procentul a fost de 15%, în Polonia de 9%, ba chiar și în Suedia care nu s-a omorât cu restricțiile tot au lucrat de acasă procentual de vreo trei ori mai mulți angajați decât în România.

Pur și simplu la noi a fost altfel decât la alții!

Practic, după ridicarea stării de urgență, în 15 mai 2020, românii au reușit să relativizeze chiar și carantina. Un concept înfricoșător ca principiu, lockdownul (punerea sub lacăt), a devenit, ca multe alte lucruri din țara noastră, o formă cu destul de puțin fond. Și? E rău că am făcut asta? Uite, a crescut PIB-ul! Sau, mai degrabă a revenit, creșterea fiind an/an, ajustat, +0%. Păi să răspundă la această întrebare cei care au pierdut pe cineva în ultimul an! 

Desigur, aceste realități au legătură, una de cauzalitate, și explică cel puțin parțial și creșterea economică cvasi-singulară a României în context european, dar și numărul mare de decese în exces față de mediile anuale obișnuite pe care România le înregistrează.

Autoritățile fac rapoarte și dezbat cu juma de gură dacă sunt 2.000 sau 7.000 de decese Covid neraportate, dar numai din octombrie 2020 și până în martie 2021 (vârful a fost în aprilie, dar încă nu avem date) au fost peste 50 de mii de morți suplimentare față de mediile anilor anteriori.

Nu este treaba mea să număr morții și zic eu avem cu toții, din decență, o obligație de a ne abține de la speculații pe această temă, dar indiferent că au murit sau nu de Covid, că au fost sau nu înregistrați așa în acte, acei oameni sunt totuși vitime ale crizei sanitare generate de acesta. Dar e tot o chestiune  de bun simț, sau de lipsa acestuia, să te prefaci că problema nu există, sau că o creștere de 15% a numărului persoanelor decedate (pe anul trecut, în lunile de vârf a fost de 50-60%) ar putea fi un preț corect pentru o creștere economică de zero la sută, cu câteva luni, înaintea altor țări europene, care au preferat totuși carantina unei recuperări economice cât mai rapide. 

Dar dincolo de aceste realități care ar impune, zic eu, măcar o anumită reținere în locul exuberanței privind creșterea economică, să observăm și că fentarea realităților pandemice și dorința foarte mare de a reveni la exact, dar exact, starea anterioară pandemiei, crează un handicap. Forțați de împrejurări să se adapteze sau chiar să inoveze, angajații, patronii, clienții și chiar autoritățile din vest, ies altfel din pandemie. Pentru ei conceptele legate de muncă, de organizare, de vânzări, profit, digitalizare, au evoluat într-un an cât în zece. Criza sanitară globală a fost nu numai un șut în fund, a fost și un pas înainte. Sunt adică mai pregătiți pentru o altă realitate economică, una cu acces mai facil la client (pe internet și nu numai), cu lanțuri de distribuție altfel organizate, cu costuri fixe (așa cum ar fi chiriile) mai reduse, cu disponibil mai mare deci pentru salarii, pentru profit, bunăstare și inovare.

România a furat startul recuperării economice, la fel cum l-a furat și pe cel al vaccinării. La noi cei vulnerabili s-au epuizat repede, iar vaccinarea esențialilor ne-a dus la început în topurile europene și mondiale. Acum suntem, la vaccinare, pe penultimul loc în UE. La economie, uite, am recuperat primii, dar cifrele alea de PIB și performanță se construiesc pe termen lung, nu pe vâlvătăi. Probabil România va obține în acest an cifre de creștere economică record, poate de peste 7-8%, uitând că de fiecare dată când a mai avut astfel de decolaje n-a fost capabilă să le transforme în recuperări de decalaje istorice ci le-a eșuat în deficite și inflație. Mă tem că, deși suntem primii ieșiți din criza economică, pandemia tocmai a mai creat încă un decalaj.