Infodemia Trump, o lecție pentru întreaga omenire
Moise Guran
A doua zi după ce poporul american îi administra un șut (sau un vot) în fund lui Donald Trump, Statele Unite depășeau pragul de 100 de mii de infectați pe zi, și pe cel de 233 de mii de morți de la începutul epidemiei. De atunci, numărul a tot crescut. Asta e America Great Again, după patru ani cu Trump. În Al Doilea Război Mondial au murit (strict) pe câmpul de luptă 290 de mii de americani. Rata mare de infectare amenință în mod clar doborârea acelui record și am auzit specialiști vorbind despre “infodemia de coronavirus” drept cauză principală a acestor bilanțuri înfiorătoare. Ei bine, incapabil să se protejeze el însuși de infectare, cel mai “stabil geniu” al planetei a jucat în opinia mea cel mai important rol în eșecul nu numai al Americii, ci și al omenirii de a opri pandemia, iar lecțiile Cincinalului Trump sunt multe și nu sunt doar pentru americani.
Vorbesc de un cincinal pentru că Donald Trump a dominat viața politică americană încă înainte de a deveni președinte, pe tot parcursul anului 2016 și până la finalul anului 2020. În acești cinci ani, el nu și-a pierdut susținători, ci a câștigat (în aceste alegeri are cu șase milioane de voturi mai multe decât în 2016), ba chiar discursul său rasist, homofob și populist a contaminat toate meridianele, din Marea Britanie până în Brazilia, Italia sau chiar România. Acum găsești trumpiști peste tot, au invadat rețelele de socializare adepți ai conspirațiilor de tip salvarea neagră ce ne răpește copiii ca să îi dea pe mâna homosexualilor, antivacciniști, naționaliști feroce și radicali religioși care spun că fiecare trebuie să-și vadă de țara lui, când e clar că fără o cooperare globală pandemia nu va putea fi oprită, iar cornavirusul va deveni endemic, chinuindu-ne cine știe câți ani sau decenii poate, de aici înainte.
Oameni care nu vor să poarte mască sau ies la proteste împotriva restricțiilor din Berlin și până în Arizona, toți aceștia au fost inspirați și stimulați de comportamentul iresponsabil al celui mai titrat politician al lumii, un om lipsit de bun simț și o educație de bază, genul acela de educație fără de care bei dezinfectanți și mori, sau genul acela de educație care te învață că izolaționismul nu a adus omenirii decât războaie și nenorociri. Da, se poate argumenta că pandemia a fost stimulată de globalizare, iar acest lucru este adevărat, dar la fel de adevărat este că fără Statele Unite (retrase și din OMS, și din Acordul de la Paris, și din Acordul nuclear iranian – citește aici o analiză Times sintetizată de Biziday, despre moștenirea lui Trump) omenirea nu avea și nu are cum să răspundă provocărilor lumii în care trăim.
Aceasta este prima lecție pentru Joe Biden și pentru democrați, căci (scriam încă din 2016, aici, la plecarea lui Obama din funcție) izolaționismul american nu a început cu Trump, iar republicanii au fost întotdeauna mai globaliști decât democrații. Nu va fi ușor pentru Statele Unite, cu reputația făcută franjuri de cei patru ani cu Trump, dar ele trebuie să își asume ceea ce sunt, atât pe termen scurt, prin asumarea unui rol de coordonare a eforturilor statelor de oprire a pandemiei, în loc să plimbăm virusul de la unii la alții, și până la reluarea locului în securitatea europeană (fără de care Rusia și Germania devin poli de dezechilibru) cât și în comerțul mondial, izolaționismul lui Trump neafectând, ci stimulând creșterea influenței chineze.
Sigur, Donald Trump nu a fost singurul, dar a fost cel mai important prieten al coronavirusului. Acum s-ar putea ca mulți dintre cei care citiți aceste rânduri să nu fiți de acord cu mine (nici nu trebuie) dar acest lucru va deveni mai evident peste câțiva ani, când omenirea va analiza pandemia din perspectivă istorică. Acesta este genul acela de moment critic din filmele americane, când, de regulă, ne invadează extratereștrii, iar omenirea înțelege că doar împreună poate supraviețui. Nu ne-au invadat extratereștii, nici nu cred că există pericolul să dispară rasa umană (deși e clar că aceasta nici prea bine nu se simte), dar în mod clar nici americanii n-au făcut ceea ce și-au tot imaginat scenariștii de la Hollywood că ar face într-o situație limită – nu s-a ridicat niciun președinte american să zică, băi cât de proști am fost să ne pierdem în conflicte futile între noi, când e clar că doar împreună putem face treaba. Nu. Din contră. Iar asta s-a întâmplat din cauza omului pe care ei l-au ales acum patru ani, un personaj limitat cultural și intelectual, paranoid, populist, incapabil să aibă o perspectivă de ansamblu a vremurilor pe care le trăiește și a rolului pe care funcția sa i-l atribuia. Președintele lor s-a dovedit cel mai vai de capul lui dintre liderii lumii în controlul epidemiei, ducând America la recordurile din primul paragraf – așa se încheie mandatul de Great Again al lui Donald Trump.
Nu știu cum se va descurca Joe Biden, nu sunt un fan al acestuia, nici al democraților sau al republicanilor, nici nu mă interesează politica americană dincolo de implicațiile ei asupra planetei. N-am niciun motiv să mă bucur că a câștigat Biden, dar am toate motivele să cred că este un lucru bun că nu doar SUA, ci întreaga planetă a scăpat de Donald Trump. Din această perspectivă, cred că noi toți trebuie să le mulțumim americanilor că au ieșit la vot și că au rezolvat o problemă a noastră a tuturor, chiar dacă tot ei au creat-o.
