Mare, mare atenție! Jana se transformă!

Moise Guran

Am ascultat oripilat conferința de presă a doamnei Viorica Dăncilă. Eram în mașină și, ajuns acasă, m-am mai uitat și pe înregistrarea video. Ca să o văd, să înțeleg și să vă scriu acum. Tehnicile folosite de echipa PSD mi-au amintit de campania din 2016, de transformarea lui Liviu Dragnea dintr-un tip „fără anvergură”, într-un monstru iliberal pe cale să impună o dictatură. Nu luați în glumă și citiți cu atenție… sunt procedee care-ți pot face din “tuta satului” (zic, exemplificativ, fără legătură cu Dăncilă) o cotoroanță care să inspire forță, teamă, sau, după caz, chiar încredere. Depinde cui te adresezi, iar acum, la fel ca în 2016, pesediștii folosesc mesaje diferite pe canale de comunicare diferite.

Este clar că doamna Dăncilă a beneficiat și beneficiază de un personal-training complex, iar în spatele ei are o echipă de strategi care se străduiesc să anticipeze toate evenimentele și situațiile ce pot apărea, imaginând răspunsuri, discursuri, metode de ieșire din orice situație. În sine asta nu e ceva foarte complicat, dar când ai de a face cu un candidat care habar nu are nici de constituție, nici de economie sau de politică externă, pasul următor este să îl înveți pe candidat să memoreze trei-patru narative pe fiecare dintre aceste domenii (în total nu mai mult de 10-15, că riști să le uite precum personajul Kelly Bundy). Dau câteva exemple:

1. Noi PSD am desecretizat în realitate Dosarul 10 august
2. Iohannis a încălcat Constituția, implicându-se în căderea guvernului
3. O fi fost Iliescu un comunist, dar Iohannis e dictator (whatabout-ism)
4. Iohannis nu are habar de politica externă, pe când noi am dus cu brio președinția Consiliului.
5. Iohannis e penal că are șase case luate cu rea-credință (în realitate, e vorba de buna credință dintr-un proces civil, iar nu de o faptă penală) 

Și așa mai departe. 

Bineînțeles, toate aceste narative sunt fie complet false, fie parțial false, fie parțial adevărate dar puse într-un context care le face false. Deci nu e suficient să-l pui pe candidat să le memoreze. După ce le-a învățat pe de rost, trebuie să-i faci un training de situație, adică să-l înveți să răspundă la orice întrebare cu unul dintre ele. Candidatul devine un fel de soldat universal (robot) care răspunde unui ciclu automat – IF “întrebare PSD – penali” THEN “răspuns Iohannis e penal că are șase case” ELSE “răspuns noi am desecretizat 10 august”. Sigur că un astfel de robot poate fi devoalat ușor, dar numai de un alt interlocutor antrenat, care pricepe tehnica de ansamblu și imaginează o întrebare simplă și neașteptată. De exemplu, Dăncilă zice Iohannis a încălcat Constituția, imediat un interlocutor avizat cere detalii – ce spune Constituția despre relația Președinte – Premier, sau Președinte – Guvern? Sau, zice Dăncilă: PSD a dus România în NATO și în UE – Când a fost invitată România să adere la UE și când a aderat? Credeți că doamna Dăncilă știe că România a fost invitată de Romano Prodi (în timpul guvernării Isărescu, anul 2000) și a intrat în 2007 (în timpul guvernării PD-PNL, înainte de ruptura dintre Băsescu și Tăriceanu)?

Pus într-o astfel de încurcătură, candidatul este instruit să recurgă cel mai probabil la un ton mai ridicat (să se certe) sau să recurgă (riscant) la un ELSE care poate deveni penibil – ca la Radio Erevan, e întrebat dacă afară plouă și va răspunde că e adevărat că afară plouă, dar Iohannis e devină, căci în vremea PSD a fost secetă. Doamna Dăncilă a fost aproape de un asemenea moment și aseară, dar, din nefericire, reporterii nu au sesizat și nu au insistat.

Oricum, pentru evitarea unei astfel de situații, echipa trebuie să controleze mise-en-place-ul. Deși cere dezbatere, Dăncilă nu a răspuns ea însă niciunei cereri de interviu, conferințele cu presa sunt ținute numai la PSD și va păși în afara acestui spațiu controlat doar la TVR, adică tot într-un loc controlat de echipa ei.

Și asta nu e tot, de fapt e abia începutul. În cadrul trainingului de situație, Viorica Dăncilă a fost în mod evident instruită și cum să pronunțe anumite cuvinte (la român, români, o spune duios, la România se înflăcărează, la Iohannis este tristă, aproape condescendentă), a fost instruită cum să-și studieze și să-și controleze permanent poziția corpului (aceasta dă mesaje) și, deloc de neglijat, cum să introducă narative subliminale în opinia publică… Ați observat că și Dăncilă și Teodorovici vorbesc brusc despre Vasile Cîțu, iar nu despre Florin Cîțu? Într-adevăr, aflu și eu acum, deși îl cunosc de aproape două decenii pe actualul ministru de Finanțe, că pe acesta îl mai cheamă și Vasile. De ce îi spun brusc toți pesediștii Vasile? Pentru că pe doamna Dăncilă o mai cheamă și Vasilica, nume vesel, nume din popor, luat la mișto pe internet în sute de meme. Prin echivalarea lui Cîțu cu Vasile, deci cu Vasilica, Cîțu coboară puțin, Vasilica urcă, iar meme-urile se ofilesc.

Și tot suntem departe de finalul strategiei de comunicare a PSD, de fapt, partea perversă abia urmează… Vă mai amintiți poate că în 2016 PSD a diseminat pe canalele tv urmărite de pensionari narative de tip “mărim pensiile” și “Cioloș fiul lui Soros”, în vreme ce pe internet s-a rostogolit abitir (fie și pentru a-l combate) “mă piș pe el de vot”. Firește, rezultatul a fost că unii au participat mai puțin la vot (tinerii), alții mai mult (pensionarii), iar rezultatul a fost că PSD a cucerit puterea cu doar 3,5 milioane de voturi. Ce văd eu aseară (imediat după atacul doamnei Dăncilă) pe un post tv urmărit mai degrabă de votanți liberali? Un analist (cunoscut) care de câteva zile tot rostogolește ideea că Iohannis va câștiga cu 80% și că el personal nu merge la vot, că e ca la plenarele PCR. Observați că ambele, și scorul și plenarele sunt îndemnuri mai mult sau mai puțin evidente de dezangajare, comunicate pe un canal urmărit de votanții de dreapta. 

Compuneți acum cele două imagini – O Dăncilă în ofensivă, mobilizatoare pentru propriul electorat, atacând și cei peste un milion care au votat cu Diaconu, Cumpănașu, Bruzli, în primul tur, în timp ce ălorlalți li se spune că al lor oricum câștigă, și dacă vin și dacă nu vin ei la vot, dar mai bine să stea acasă că dacă vin e ca la plenarele PCR. Afurisita de istorie se repetă! Nu zic că Dăncilă va deveni Dragnea, zic doar să mergeți la vot. Despre ce e în spatele doamnei Dăncilă și despre cum va evolua PSD, cu sau fără ea la Cotroceni, o să scriu un material separat. Se sparie gândul deja!