De ce a amânat Iohannis nominalizarea lui Orban?

Moise Guran

Ar fi dat un semnal de forță dacă l-ar fi anunțat la 24 de ore de la căderea Guvernului Dăncilă, nu? Probabil chiar asta a fost și intenția președintelui, dacă nu cumva apropierea galopantă a sfântului weekend. Și totuși, președintele a schimbat scenariul principal, a ținut un speech cam dezlânat în care a repetat de vreo trei ori că este inacceptabil să rămânem cu Dăncilă un număr de luni în continuare și a promis că va relua tema anticipatelor după alegerile prezidențiale, dacă va mai fi de actualitate. Sunt de acord cu argumentele, hai să vedem și ce urmărește Iohannis, sau, cel puțin, în ce s-a împiedicat, dacă s-a împiedicat. Eu zic că nu s-a împiedicat.

Ponta, Tăriceanu și restul pesediștilor nu reprezintă în realitate impedimente serioase în trecerea unui nou guvern, cu singura și marea condiție ca un premier desemnat să știe cum să-i convingă să-i dea învestitura. Primii doi și-au atins obiectivul de debarcare al doamnei Dăncilă, acum dau semne că în realitate n-au nimic în comun și n-au de ce să continue împreună. Mircea Diaconu pare a fi fost o vrăjeală, un pretext pentru racolarea pesediștilor din nava mamă. Pierderea guvernării crează nervozitate între primarii PSD, le crește entropia, devin labili și-s gata să sară pe geam în ceea ce ei vor vedea ca barcă de salvare – ProRomânia sau PNL. Not ALDE. ALDE a murit, vorba lui Ponta, e la fel ca Guvernul Dăncilă, un mort care nu știe nici el că e mort, dar va fi inevitabil îngropat. Nici Tăriceanu, nici PSD nu vor anticipate, chiar dacă, paradoxal, pentru PSD anticipatele ar însemna să mai rămână Dăncilă la Victoria încă cinci luni. Deși vor face gălăgie și vor huli, cel puțin Ponta și Tăriceanu vor pune umărul la trecerea unui guvern PNL, mai ales în situația în care acesta n-ar fi susținut de USR. Își permit să voteze contra, așa de spectacol, doar dacă e clar că guvernul trece. Țineți cont și de faptul că UDMR și minoritățile vor vota probabil orice guvern. Nici nu-i mai analizez.

PNL-ul e ca icebergul. La suprafață e pur și dur, cu Cîțu, Rareș Bogdan, mai nou și cu Iohannis, dar în adâncuri racolează umăr la umăr cu Ponta de la PSD (primari în special, dar cred că succesul moțiunii s-a făcut și cu vreo câteva promisiuni de loc pe listele parlamentare). Ludovic Orban e exact linia de plutire a acestui iceberg, legătura dintre primarii care exercită acum o presiune enormă asupra lui pentru a intra la guvernare (ca să pupe și ei penedeleaua pesedistă) și driverii electorali dintre care el nu face parte. Dar care au nevoie de el, în fapt de infrastructura PNL, pe care Orban o ține în mână. Dacă n-ar avea deja o poreclă atât de lirică, lui Ludovic Orban i s-ar putea spune Sică Pragmatism sau Sică (Real)Poli-Tikă, cu accent pe ultimul i. Credeți că lui Iohannis îi este indiferent dacă primarii PNL vor pune sau nu umărul în această campanie pentru mobilizarea electoratului său? Ei bine, Sică PoliTikă, este cheia de înșurubare a acestor primari la căruța prezidențială. Dar, dacă are consilieri deștepți (ceea ce până acum nu s-a dovedit), Iohannis ar trebui să știe deja că Orban premier nu-i va aduce mai multe voturi, ci mai puține, că una e să te asociezi cu un PNL condus de Orban și alta e să te asociezi cu un Orban-primministru. 

Useriștii trăiesc un soi de coșmar: “Păi bine mă, de aia am înghețat noi în Piața Victoriei atât amar de vreme? Ca să ajungă Sică Mandolină premier?” Și totuși, la consultările de vineri Iohannis nu le-a cerut ferm să intre la guvernare, doar le-a sugerat că a venit timpul să se apropie de PNL. Aparent, deși ușa unei intrări acum la guvernare pare deschisă și pentru USR, președintele sugerează că va fi mai insistent pe guvernarea PNL-USR după alegerile parlamentare. Mesajul e însă cu totul altul și nu putea fi dat explicit, din rațiuni pe care le-am descris mai sus. Cu amânarea nominalizării lui Orban, Iohannis îi invită de fapt pe useriști să ceară un alt premier decât Ludovic Orban, să pună condiții de validare a guvernului tranzitoriu, indiferent dacă vor intra sau nu vor intra acum la guvernare. Ar scoate astfel și el o castană din foc, căci diferența dintre procentele PNL și cele ale lui Iohannis e formată din alegători ai USR-PLUS nemulțumiți de nominalizarea lui Barna la președinție, dar care nici n-au cum să-l aplaude pe Orban. 

Așadar useriștii sunt acum ca ăla din șlagărul internațional „Să mai stau sau să mai fug rupând pământul?” Au de ales între neintrarea la guvernare (cu varianta și mai radicală a nesusținerii unui guvern Orban), un calcul destul de electoralist care nu știu dacă l-ar avantaja pe Barna în detrimentul lui Iohannis, dar în mod cert nici nu l-ar avantaja pe Iohannis, și susținerea unui guvern PNL, negociat rapid, condiționat (de măsuri urgente) eventual fără Ludovic Orban, sau chiar cu preluarea unor ministere și a unor responsabilități. O neimplicare totală a USR în guvernarea de până la alegerile parlamentare ar da un mesaj de egoism și lașitate politică (parțial deja l-au dat), chiar de amatorism și chibițărie. USR nu a reușit până acum să demonstreze că poate și guverna. Că e ușor să fii unit anti-PSD, dar e mai greu să te înțelegi pentru ceva pozitiv.

În opinia mea, încâlceala politică este doar aparentă. Iohannis va accepta ușor să numească un alt premier decât Ludovic Orban, dar tot un penelist probabil. S-a mai vehiculat și varianta unui guvern condus fie de Dragoș Tudorache de la PLUS, fie de Emil Hurezeanu, dar deja asta ar fi o palmă dată PNL. Dacă USR forțează în această direcție riscăm să rămânem cu Dăncilă încă vreo câteva luni, fără buget și fără alegeri locale în două tururi. USR poate pune în schimb condiții mai apropiate de marja de negociere a lui Klaus Iohannis – un acord de anticipate cu asumarea de pe acum, deschisă, a demisiei noului guvern la începutul anului viitor, după ce va fi trecut bugetul, câteva măsuri urgente pentru economie (scriu mâine despre ele) dar și schimbarea (prin OUG) a modului în care se aleg primarii.