Lupta pentru supraviețuire în PSD… Firea tot nu are altă ieșire decât președinția.
Moise Guran
De doi ani vă tot spun că Firea la președinție se duce, oricât ar nega ea, iar acum cred că s-a văzut clar ce și cum. Atâta doar că, între timp, a cam rămas și fără opțiuni, vă explic imediat de ce. Decizia PSD de a o desemna pe Dăncilă candidat la președinție e cea mai bună. Pentru România, nu pentru PSD, un partid căruia îi “datorăm” mult din priponirea în trecut a țării noastre. Dacă nici acum nu vă e clar că PSD merge spre desființare, o să vă fie mai clar la toamnă. Pănă atunci haideți să pricepem caftul free for all din PSD, o bătălie care nu se termină cu desemnarea doamnei Dăncilă ci abia începe.
Gabriela Firea este într-adevăr cel mai popular prezidențiabil, în ciuda catastrofei produse la București, ca primar. A reușit nu numai să blocheze orașul (ceea ce nu era greu, că prea deblocat nu era nici înainte) dar a reușit chiar să îl bage în faliment, ceea ce nu e lucru ușor. Îți trebuie talent ca să aduci cel mai bogat oraș al României în situația de a nu mai putea face plăți, așa cum ea singurică declara în urmă cu o lună. Lasă achiziția autobuzelor turcești (mai scumpe decât Mercedesurile achiziționate de Cluj) lasă risipa evidentă pe festivaluri kitschioase, lasă chiar și incapacitatea de a gestiona insolvența RADET, dar Gabriela Firea și doar ea este responsabilă pentru înființarea ilegală a unor companii muncipale ce au înghițit o parte semnificativă a bugetului Capitalei, pentru a oferi salarii de pomină, achiziții de mașini, calculatoare, birotică… în fine, cam tot ce fac companiile de stat în România (și pe alte părți). Gabriela s-a încadrat astfel perfect în ideologia unui partid care nu a înțeles nimic din comunism, un partid așezat pe ideologia “Ceaușescu a întinat idealurile socialismului științific.” Din păcate nu numai pesediștii ci în continuare o parte importantă a românilor nu înțelege falimentul economic (ca sistem) al comunismului și, deci, nici falimentul Capitalei produs de Firea. Așa se și explică faptul că popularitatea ei ține de o inerție a oamenilor mai în vârstă din alte orașe (mai mici) ale țării, iar nu din București. Acei oameni nu pot înțelege că și primăriile lor dau faliment pentru că Dăncilă a alocat din banii lor pentru a debloca financiar Capitala, îngropată de Firea.
Așadar, Gabriela nu avea (și în continuare nu are) altă ieșire din situație decât o demisie de la primărie pentru un țel mai înalt, așa cum ar fi fost candidatura la președinție. Dacă își duce mandatul până la capăt și nu mai candidează, ea moare politic, la fel și dacă va candida din nou la Primăria Capitalei. Lăsată acum în offside de însuși PSD prin desemnarea Dăncilei, cel mai probabil Firea va căuta o alianță cu Ponta, care îi poate oferi această ieșire, fie și doar ca sprijin pentru o candidatură independentă.
ALDE e ca un fel de marfă aflată pe tarabă. După plecarea lui Dragnea la pușcărie pesediștii rămași au fost prea proști ca să înțeleagă că o fuziune cu ALDE este vitală pentru ei. Ponta, mai șmecher, s-a prins, dar a reușit doar o promisiune de alianță. Candidatura (probabilă) a lui Tăriceanu la președinție e doar o formă de a promova titlul (ALDE) care rămâne în continuare pe masă pentru o fuziune. N-aș exclude însă ca Tăriceanu și ALDE să susțină și ei (dar nu chiar acum) o candidatură a Gabrielei Firea, ceea ce ar confirma rolul de pivot (troian) al acesteia în favoarea taberei lui Ponta. E doar o teorie de-a mea asta, că Firea și Ponta sunt înțeleși încă din toamna trecută.
În fine, marea candidată, Viorica Dăncilă, este exponentul unei nobilimi de partid, din rândurile căreia provine, care are cam același nivel intelectual și aceeași anvergură politică. Redusă. Ce zic eu redusă… Acești oameni sunt proști, să mă iertați că spun atât de direct o chestiune pe care probabil o gândim toți. Creată de Liviu Dragnea prin eliminarea tuturor rivalilor din PSD, această mulțime vidă (© CTP) ce nu și-a dorit niciodată mai mult decât să ducă servieta șefului a fost atât de derutată de dispariția lui Dragnea încât a înțeles că nu poate supraviețui în absența altui șef. S-a întâmplat (efectiv s-a întâmplat) să fie Dăncilă pe acolo și au desemnat-o pe aceasta pentru un rol ridicol de mare. Pentru ei și pentru ea, respingerea Firei a fost un mod de a-și prelungi supraviețuirea politică încă vreo câteva luni. Vor avea de gestionat nu numai răscoala ALDE+Ponta, dar și a grupului peremist care probabil îl va susține oricum pe Pleșoianu la președinție.
În concluzie, PSD-ul se face țăndări. Să fie într-un ceas bun! Acest partid a călcat în picioare suveranitatea noastră națională, dar așa cum vă spuneam și atunci, calea desființării sale este la urne. Prin toamnă, când și cel mai prost dintre pesediști va pricepe că acest partid nu va mai avea vreodată vocația guvernării, ceea ce vă spun eu acum va deveni mai vizibil pentru toată lumea. Acum câteva luni, când ziceam că PSD se duce sub 20%, mulți ziceați că-s nebun. Acum cred că merge spre 10%, scor pe care îl va atinge anul viitor la parlamentare. Dar asta dacă și numai dacă PNL și USR+ înțeleg ce au de făcut. Adică o competiție reală, pozitivă, pe candidați și proiecte de țară care să ocupe rapid spațiul lăsat de degrigolada PSD. Altfel, facțiunile din PSD își vor găsi energia de regrupare. Știrea desemnării lui Dăncilă la prezidențiale semnifică doar că Barna are șanse de a intra în turul II, ceea ce înseamnă game on! între acesta și Iohannis. Dar despre asta voi scrie un articol separat.
