Ar trebui sau nu să aștepte Înalta Curte pronunțarea CCR?
Moise Guran
Din start vă spun că nimeni nu deține adevărul absolut și că în această speță am auzit atâtea idei câte capete le purtau. Ceea ce trebuie să știm însă cu toții este că 1. CCR nu are voie să legifereze pozitiv (adică să facă legi) și 2. că CCR nu are voie să caseze sau să schimbe sentințe ale instanțelor de judecată, situație în care CCR s-ar pune pe sine în postura unei instanțe extraordinare, interzisă de asemenea explicit de Constituție. Dar Curtea Constituțională a României a mai făcut asta, iar acesta este și fondul procesului deschis la CEDO de Codruța Kovesi. Dacă tot e să stea după CCR, nu mai bine stă Înalta Curte după CEDO? Sau, și mai bine, n-ar trebui să se plângă Înalta Curte chiar ea la CEDO împotriva umilințelor la care a tot fost supusă de CCR?
Glumesc, Înalta Curte nu e persoană, nu e și ea om, să se plângă la Curtea Europeană a Drepturilor OMULUI, e instituție a statului, e purtătoarea înfăptuirii justiției și asigură interpretarea unitară a legii (Art 126 din Constituție). Dar zău, că ar merita săraca!
După cum poate știți, avocatul lui Dragnea a cerut (destul de ultimativ) judecătorilor Înaltei Curți să aștepte pronunțarea CCR pe completele de trei judecători (unde Dragnea a fost condamnat la trei ani și jumătate), înainte de a da soluția definitivă. Asta deși acum Dragnea este judecat de un complet de cinci judecători, care are și competență de fond. Adică poate el rejudeca această speță, ceea ce deja face, readministrând probele cele mai importante. Am auzit o opinie la televizor potrivit căreia chiar nulă presupunând că ar fi sentința de la completul de trei, apelul e tot o rejudecare, adică ce vrea Dragnea. Da, da! Vezi, să nu… El vrea reluarea de la zero a procesului, într-o tentativă evidentă de tergiversare până la prescripție.
Pe de altă parte, există un principiu care spune că judecătorii nu au voie să refuze judecata. Dacă completul de cinci e legal sesizat (și e sesizat prin apel chiar de Dragnea), judecătorii nu au voie să spună că ei nu judecă, nici chiar că mai așteaptă. În acest caz însă, dacă judecă, dar CCR declară toate completele de trei nelegal compuse, Dragnea va spune că el nu a beneficiat de dreptul ca două instanțe (una de fond și una de apel) să se pronunțe pe cazul său. Nu-i nimic, legea a prevăzut și asta… În cazul pronunțării completului de cinci înainte de CCR, Liviu Dragnea, deja condamnat definitiv, are calea de atac extraordinară a contestației în anulare. Problema cu căile astea extraordinare de atac este că până la exercitarea lor și admiterea rejudecării (tot de către Înalta Curte, vezi cazurile Șova, Bica, Udrea) infractorul pierde prezumția de nevinovăție și intră la pușcărie. Adică definitiva e definitivă până zice Înalta Curte că nu mai e definitivă. Dar cum ar putea fi desființată o definitivă de la completul de cinci (apel) dacă decizia CCR s-ar pronunța pe sentința de la fond (completul de trei)? Noaptea minții! De aia sunt termene de recurs, de aia sunt și termene de exercitare a căilor extraordinare de atac, pentru ca ele să fie exercitate în ordine și pentru a evita un astfel de carambol juridic, din care nu se mai înțelege om cu persoană.
Oricum ai lua-o, CCR nu are ce să caute în această materie, iar efectele intervenției sale ar fi catastrofale, subminând însăși conceptul de lege, de forță a legii cu care sunt învestite sentințele judecătorești. De aceea și există pericolul ca o astfel de decizie a CCR să ducă la nerecunoașterea sentințelor instanțelor din România de către CJUE, implicit la suspendarea MCV, declanșarea procedurii Rule of Law Framework de către Comisia Europeană, suspendarea fondurilor europene și activarea Articolului 7.
Să ne amintim, în context, că CCR poate amâna mult și bine, așa cum a mai făcut într-un alt caz ce îl privea aproape explicit pe Liviu Dragnea, cel referitor la articolul ce interzice infractorilor să ocupe funcții de miniștri – cinci termene, patru luni, între 5 ianuarie 2017 (sesizare nu pe conflict ci pe excepție directă, de la Avocatul Poporului) și 5 mai 2017.
Revenind la întrebarea din titlu, este evident, în opinia mea, că CCR a invitat Înalta Curte să se pronunțe înaintea ei, amânând până după termenul de azi. Adevărata întrebare este dacă CCR l-ar mai salva pe Dragnea, cu atâtea daune pentru România câte presupune desființarea sentințelor cu o dublă încălcare explicită a Constituției, dacă acesta va fi fost deja trimis la pușcărie de ÎCCJ. Invers, o amânare din partea ÎCCJ, poate fi tot o invitație, dar pentru CCR, să-l salveze ea pe Dragnea sau, din contră, să le dea liber la judecata unui caz simplu, tergiversat atât amar de ani. Cred că publicul așa ar percepe – că înaltelor și onoratelor instanțe le tremură paltoanele pe ele și se invită una pe alta să facă un pas decisiv. Ca orice infractor, Liviu Dragnea simte slăbiciunea și a făcut miting ca să obțină ce a obținut și data trecută, adică o amânare de la ÎCCJ. Cum să nu fii mândru de puterea legii din țara noastră?
