PSD, între subminarea referendumului și o strategie de a-l face inutil
Moise Guran
De acum nu mai există dubii în privința organizării referendumului pe Justiție, iar dacă Iohannis ne propune și o întrebare care să conteze aceasta va fi toată campania electorală. La drept vorbind, e oricum mai interesantă decât cea despre ce vor face candidații dacă ajung în parlamentul european, că nici ei nu știu, dar votanții lor. Deși mulți analiști spun că PSD-ul pare închis și fără opțiune pentru un asemenea referendum, vă avertizez că lucrurile nu stau deloc așa, ba chiar sunt semne că deja comunicarea publică de contracarare a referendumului pe Justiție a început. Și a început urât, cu ba pe-a mă-tii, doar noi suntem români p-aici!
Prima problemă a strategilor PSD este să limiteze participarea la alegeri și referendum la un număr maximum triplu decât alegătorii lor. Barometrul Europa FM arată că deși în scădere mare, PSD încă este opțiunea de vot a puțin peste 3 milioane de români. Dar așa cum v-am spus, opțiunea în sondaje e una, că te sună unul de la IMAS și nu te doare gura să răspunzi, mersul efectiv la secția de votare e altceva – pe lângă efortul fizic (lucrul mecanic efectuat) mai trebuie și să intri cumva în stresul ăstă electoral, adică să fii sau nu de acord cu unii sau cu alții.
Estimarea mea este că la aceste europarlamentare partidul de guvernare greu va putea mobiliza mai mult de 2 milioane de votanți, ceea ce înseamnă că la o participare totală de, să zicem, 6,5 milioane de români, PSD-ul poate spera să facă 30%. Nu cred că e nimeni naiv acolo la ei să spere la mai mult.
Cum 6,5 milioane de oameni la vot ar reprezenta o participare totală de doar 34%, următorul obiectiv al strategilor PSD este să dezangajeze cât mai mult din intenția de vot a celor care din diferite motive urăsc sau nu mai iubesc PSD (rușinații, cei care au votat PSD, dar acum preferă Ponta sau Tăriceanu, delimitându-se astfel, dar cumva fără a-și recunoaște greșeala de a-l fi adus pe Dragnea la guvernare).
Înainte de a analiza comunicarea PSD pe un referendum care nu-i convine, vă readuc în fața ochilor sondajul comandat de Europa FM și realizat de IMAS în vara anului 2018, într-un moment în care Iohannis părea că uitase de faptul că deschisese chiar el procedura în ianuarie 2017.
Tema era și nu era de actualitate (este de presupus că azi cifrele ar arăta altfel), dar să reținem că atunci 37% din totalul populației adulte (aproape 7 milioane de români) spuneau că sigur vor participa, în timp ce alți 1,4 milioane (15%) spuneau că “probabil ar participa”. Sigur, și aici se aplică diferența de randament între sondaj și lucru mecanic, deci probabil că nu toți cei aproape 8,4 milioane ar fi venit la vot dacă referendumul era efectiv convocat. Din iunie 2018 și până astăzi au mai avut loc cel puțin două evenimente cu impact major în societate – 10 august și Referendumul pentru familie. Dacă am fi făcut sondajul după 10 august poate numărul celor care s-ar fi declarat gata să vină la un referendum s-ar fi dus spre 10 milioane (de aia mi-e ciudă pe Iohannis, că e complet lipsit de simțul energiilor din societate). Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat și pentru că Dragnea a simțit nevoia să se remoneteze cumva exact după dramaticele evenimente din 10 august, a scos el de la naftlină (unde stătea de doi ani) tema familiei, a pus-o pe roate și a adus el lumea la referendum. Mișcarea lui Dragnea a eșuat, dar nu fără a produce traume și polarizare în societate, chiar între cei care erau (sau deveniseră, după 10 august) contestatari ai liderului PSD.
Bun, acum să intrăm puțin în pielea strategilor PSD și să vedem cum ar putea aceștia încerca să submineze participarea la referendumul pe Justiție, eventual fără a pierde foarte mult din procentele de la europarlamentare. În mod evident, nu au cum să nu țină seama nici de 10 august, nici de referendumul ratat, cel cu famailia, deci vor trebui să le folosească cumva.
Deși își pot instrui activiștii și membrii de partid să voteze doar pentru europarlamentare, nu și pentru referendum (complicat, derutant, cu rezultate incerte), nu pot comunica public un mesaj de neparticipare, de stat acasă. Pot stârni însă exact frustrările revanșarde ale celor care au fost la votul de la referendumul pentru familie și s-au supărat grav pe cei care au îndemnat la boicot. Aici, cel mai important (și mai afectat) actor din societate este Biserica. PSD nu poate da un mesaj de boicot la “referendumul lui Iohannis”, dar BOR o poate face, fie direct, fie intrând în coliziune cu Iohannis, așa cum s-a întâmplat deja săptămâna trecută. Credeați că s-a enervat episcopul Hușilor și a scăpat o afurisenie? Aș fi crezut și eu asta, dacă n-ar fi fost poziția purtătorului de cuvânt al Patriarhiei. N-a fost nicio scăpare, e plan de comunicare, indiferent că episcopul sau domnul Bănescu știu ce fac sau doar execută. Nu știu dacă trebuie pusă în acest context și inițiativa lui Liviu Dragnea de a cadorisi Biserica Ortodoxă cu uriașa suprafață de 650 de mii de hectare de pădure. Inițiativa e mai veche, dar a fost trecut de Senat la finalul anului trecut și pusă pe ordinea de zi a Camerei imediat după reluarea sesiunii, pe 4 februarie. Încă o dată, calendarul nu sugerează coincidențe ci planificare.
Va fi Biserica Ortodoxă un actor activ în această campanie de referendum? Îndrăznesc să sper că nu, dar nu uitați că BOR nu comunică numai prin purtători de cuvânt și comunicate, ci și prin armata de mii de preoți care vorbesc comunităților. Ce spun ei acolo enoriașilor nu ajunge întotdeauna în presă iar dacă ajunge, cine poate demonstra că e comunicare centralizată?
Dar nici chiar Biserica Ortodoxă nu poate submina de una singură un referendum pentru Justiție. Greul bătăliei tot televiziunile pesediste îl vor duce, atacând nu numai ideea de referendum ci mai ales pe inițiatorul lor – președintele Klaus Iohannis. Aici lucrurile nu au limite. Pot merge până oriunde, de la poze falsificate și până la repetarea unor cuvinte cheie până devin reflex mental în rândul auditoriului. Să vă dau un exemplu – ați observat că Liviu Dragnea a folosit în repetate rânduri cuvântul “leneș” în asociere cu Klaus Iohannis? Aș fi gata să bag mâna în foc că nu i-a venit lui așa peste noapte să îl folosească. Sondajele arată că deși actualul președinte este preferat de aproximativ 35% din populația României, el este asociat cu inacțiunea, cu ezitarea, cu lipsa de decizie. Cei care i-au croșetat lui Liviu Dragnea strategia de comunicare au ajuns la epitetul “leneș” pornind de la aceste sondaje și de la faptul incontestabil că Iohannis chiar se hotărăște greu. Au comunicat astfel ducând mai departe, dar într-o zonă semantică ofensatoare, o percepție exitentă și dominantă, dintr-o zonă învecinată. De aceea și cred că principala strategie a PSD și a televiunilor (tancurilor) cu care acesta atacă mințile românilor nu va fi atât atacarea referendumului cât mai ales atacarea și umilirea inițiatorului acestuia – președintele Klaus Iohannis. Nu, nu ca până acum. Dacă până acum vi s-a părut politica o cocină, stați să vedeți ce urmează! Amintiți-vă, scopul este scarbirea populației astfel încât să nu mai vina la vot. Un număr mic dintr-o bază de raportare mică, dă un procent mare. Cum altfel să ajungi la 30% cu doar 2-2,5 milioane de votanți?
Dar cuvintele nu mai sunt suficiente și umilirea trebuie dusă pe un alt plan. Acum să mai observăm că după aproape anunțarea referendumului de către Iohannis, aparent ne știind cum să reacționeze, pesediștii au redeschis tema suspendării președintelui, ceea ce în primă fază poate părea nătâng, din partea lor. Încearcă să îl sperie? Într-adevăr, în alte ocazii Klaus Iohannis pare a fi dat înapoi după astfel de amenințări, nu știu dacă de teamă sau dintr-un calcul. De data asta, cred că și pesediștii își dau seama, o eventuală tentativă (nu zic reușită, doar tentativă) de a-l suspenda pe Iohannis ar aduce și mai mulți oameni la vot pe 26 mai. Chiar și aparenta neghiobie de a-l amenința produce acest tip de efect, deci, de ce au mai făcut-o, vă întreb? Atâta haos în strategia PSD să fi produs simpla anunțare a unei aproape hotărâri de referendum? Mă îndoiesc! În primul rând că în lumea politică se știe de mai bine de o lună că Iohannis va face acest pas, așadar PSD-ul NU putea fi luat prin surprindere.
Aș observa mai degrabă corelarea intenției de a-l suspenda pe Iohannis cu pregătirile tot mai intense pentru una sau mai multe ordonanțe de urgență ce ar desființa toate sentințele completurilor de cinci judecători, inclusiv pe cea prin care Liviu Dragnea a fost deja condamnat definitiv la 2 ani cu suspendare. Cum acea sentință este una dintre cele două piedici în calea lui Liviu Dragnea de a deveni premier, iar cealaltă e prezența la Cotroceni a lui Klaus Iohannis, aș fi tentat să cred că urmărim două filme în același timp.
În primul film Iohannis este deja atacat în cel mai josnic mod cu putință, de la demonstrații xenofobe cu poporul modovean și națiunea geto-dacă și până la vocalizele corului preoților pădurari. Nu contează realitatea acuzațiilor, scopul este introducerea îndoielii, împingerea în controversă, oricât de derizorie, a inițiatorului, pentru a obține în final dezangajarea celor chemați la referendum. Același tip de strategie, aplicată pe Cioloș în 2016, a funcționat. În al doilea film, deși aparent acesta anulează sau atenuează eforturile din primul, vorbim probabil de o intenție reală de suspendare a lui Iohannis, pentru a deschide calea lui Liviu Dragnea către Palatul Victoria. Logic ar fi ca acest lucru să nu se întâmple înainte de alegerile europarlamentare, dar retorica de umilire a lui Iohannis, fabricarea de acuzații oricât de fanteziste, precum și deschiderea unor noi conflicte la CCR (urmăriți cu atenție treaba aia cu ambasada din Israel) toate acestea pot duce la o acțiune de suspendare a președintelui după data de 26 mai, undeva pe finalul sesiunii parlamentare, în luna iunie. Totuși, acest scenariu implică un risc – dacă se profilează un dezastru pentru PSD în alegeri (sub 25%), șansele de succes ale unei acțiuni de suspendare în parlament scad. În această situație, planul poate fi refăcut, decalat, cu suspendarea lui Iohannis înainte de europarlamentare/referendum. Dacă suspendarea reușește, Liviu Dragnea devine premier în perioada de suspendare a președintelui, dar cu riscul unei grave înfrângeri la alegerile europarlamentare și referendum. Dar poate nu-l mai interesează.
Strategii fac scenarii pentru a le pune pe masă decidenților opțiuni. Niciun scenariu nu e sigur 100%, nicio strategie nu e beton, ca să nu poată fi adaptată. Profilul de mafiot-pokerist al lui Dragnea sugerează mai degrabă o lovitură fulgerătoare, agresivă, care să facă inutil referendumul. Își poate asuma un scor prost sau foarte prost (20-25%) la europarlamentare, dacă își securizează până atunci o poziție de putere ce ar face cvasi-inutile și alegerile prezidențiale din toamnă, nu doar un referendum venit după ce toate modificările din Justiție vor fi fost făcute, procurorul general schimbat cu un om de-al lui, etc.
După cum vedeți, un referendum NU lasă PSD fără opțiuni (cine crede asta e naiv) dar îl poate împinge spre soluții și mai radicale, spre un discurs și mai agresiv. Implicarea și combinarea complementară a mai multor vectori (candidați, televiziuni, biserică) într-o campanie ce nu se mai poartă prin programe și promisiuni ci prin atacuri fără scrupule și, aparent, fără legătură cu alegerile, este inevitabilă. Cel mai probabil Dragnea va avea de ales însă între securizarea propriei poziții și sacrificarea scorului electoral al partidului pe care îl conduce. Asta presupunând că își fac și ceilalți o strategie. Dacă opoziția e la fel de haotică cum a fost până acum, atunci Dragnea își poate atinge și obiectivul de a obține un procent mare la vot datorită unei participări generale mici, dar și pe cel de a deveni prim-ministru înainte sau după alegeri.
