În sfârșit! BNR se alătură baricadei antipopuliste!
Moise Guran
Guvernatorul Mugur Isărescu iese la bătaie deschis, explicit, concentrat nu numai pe Darius Vâlcov, ci și pe întreaga retorică anti-bănci, anti-Robor, anti în general. Atâta doar că acesta este principalul pilon de comunicare pe care PSD și l-a ales pentru acest an electoral, cel puțin. Deși puternică, mutarea lui Isărescu nu avea cum să nu fie anticipată și, deci nu poate rămâne fără consecințe. La mutare acum e Dragnea.
Ceea ce încearcă acum PSD să construiască este transformarea apăsării, a stresului pe care rata la bancă o are asupra oricăruia dintre noi (ca și asupra oricărui cetățean al planetei Pământ) în ură pentru bănci, BNR și Isărescu. În ordinea asta. Băncile sunt mai multe, dar sunt înțelese fiecare dintre ele să îl asuprească pe cetățeanul român, fiecare la banca lui, BNR este în mentalul colectiv fabrica de bani, tiparnița, pe care o pune cu zgârcenie în folosință, nu se știe de ce, când ar putea să ne dea bani tuturor ca să trăim mai bine decât în Germania, iar Isărescu este personificarea necesară a complotului universal, bubulo-masonic și anti-dacic care a și dus la cucerirea poporului român, pe rând mai întâi de romani, apoi de turci și, în final de UE și de americani. 🙂 Cum nu le poți da pesediștilor direct rudotel, trebuie pur și simplu să le dai replici, unele care să fie pe înțelesul oamenilor de rând.
Dacă vă imaginați că acest tip de construct nu poate fi eficient din punct de vedere mediatic vă înșelați. El seamănă cumva cu cel anti-vaccinuri, cu singura diferență că bancherii nu-s la fel de simpatici, sau de încredere cum sunt medicii. Și deși medicii le spun oamenilor să se vaccineze, deși moare lumea pe capete la o banală gripă, rata de vaccinare tot a scăzut spre 70%. Deci, tot mai credeți că românii sunt imuni la priponirea ROBOR-ului și creșterea nevelului de trai prin ordonanță de urgență? Eu cred că, din contră, sunt foarte vulnerabili, iar contraatacul guvernatorului BNR, deși cam tardiv, trebuie totuși salutat.
Așa cum vă avertizam, este greu de crezut că Dragnea va da înapoi în privința taxei pe bănci, pentru că și-ar reseta și și-ar submina singur toată filosofia politică și electorală, lansată pe finalul anului trecut. Pe măsură ce se apropie alegerile ne putem aștepta la o intensificare a ei, nu la o renunțare. Vâlcov și Zamfir au deschis frontul, BNR a replicat, mai întâi prin consilieri, apoi prin Isărescu, direct, urmează mutarea lui Dragnea. Care, orice s-ar spune, chiar dacă simte probabil ezitări în propria tabără, de vreme ce în legea bugetului înaintată de Teodorovici taxa pe activele bancare nu este luată deloc în calcul la venituri, pur și simplu nu își permite să mai dea înapoi. De altfel nici Isărescu nu a cerut renunțarea la taxa pe activele bancare ci la ruperea ei de ROBOR, ca referință. Adică ia-le Dragnea banii, dacă nu mai ai cu ce asigura mâncarea în orfelinate, dar nu te mai raporta la dobânzi, că legi de mâini și de picioare Banca Națională ca autoritate de intervenție și pe piața monetară și pe cea valutară.
I-a lăsat astfel liderului PSD un spațiu de manevră (de retragere parțială), dar a dat și un avertisment voalat – în treacăt Isărescu a spus că Ministerul de Finanțe și BNR colaborează de vreme ce el, Isărescu, semnează garanția pentru creditele externe ale guvernului. Ce ai înțelege din asta dacă ai fi Dragnea/Vâlcov/Teodorovici? Că Isărescu ar putea împiedica statul să mai facă credite externe? E o ipoteză, dar cred că domnul guvernator putea fi mai clar și mai explicit. Românii urăsc ideea de credite externe, aminitirea cumpliților ani 80, când Ceaușescu a înfometat națiunea ca să le plătească, încă mai creează acel reflex de amenințare în mentalul colectiv, deci… dacă le spui românilor că oprești guvernul să împrumute România, devii băiat bun în ochii lor, nu rău.
În altă ordine de idei și, încântat cumva de faptul că BNR se alătură în sfârșit baricadei antipopuliste pe care o parte a societății rezistă îndârjit de doi ani de zile, îi sfătuiesc pe cei de la BNR să se concentreze mai mult pe lipsa autostrăzilor și a investițiilor de infrastructură, pe destinația pur electoralistă a creditelor făcute de stat. Când vor reuși să explice populației că prețurile cresc, iar leul se prăbușește pentru că statul nu mai construiește nimic în România, noi ca societate vom fi câștigați indiferent ce taxe vor plăti sau nu vor plăti băncile.
