Bugetul pare făcut la crâșma din Fierbinți

Moise Guran

Povestea bugetului anual al statului român este una nemuritoare. Că se repetă și pentru că an de an e poveste pură. De exemplu, doar unul mic așa, în 2018 cheltuielile cu salariile bugetarilor au depășit în realitate cu un miliard de euro ce scriseseră în buget la finalul lui 2017. Un miliard de euro! Zici că fac bugetele astea la beție! Cum să greșești cu un miliard? Evident, nu e greșeală, e minciună pură. România a urcat pe primul loc în UE în privința raportului dintre cât producem noi toți și cât dăm salarii bugetarilor din munca noastră. Ceea ce mă îngrijorează acum este că Bobiță mai crește și anul ăsta salariile bugetarilor cu vreo 20%. Dar nu mai bine dă statul tot bugetul pe salariile bugetarilor, să scăpăm naibii de-o grijă? He-he! La 15% din PIB venituri fiscale (fără contribuții) și 11% cheltuieli salariale, chiar nu-s departe!

Precizez că n-am nimic cu bugetarii, mai ales că, la cum evoluează lucrurile, o să-mi doresc și eu cât de curând, ca noi toți, să mă înfieze unul. Salariile bugetarilor sunt însă cheia poveștilor numite bugetul statului român din acești ani. Nu din acest an, din acești ani!

Înainte să vorbim de ele, să vă spun desenul general al bugetului pe 2019, așa cum au fost ele expertizate de Consiliul Fiscal:

1. Creșterea economică umflată (5,5%) de Comisia de Prognoză e cea mai mică dintre probleme, chiar dacă ea permite destul de fraudulos guvernului să îndatoreze nația cam cu un miliard și jumătate de euro dincolo de limita stabilității macro, aia fără de care ni se prăbușește leul și ne cresc dobânzile. Cum dobânzile și euro deja cresc, acest prim fals grosolan va fi oricum pus în evidență undeva prin aprilie-mai, cel mai târziu.

2. Creșterea aia economică se bazează pe o triplare a fondurilor europene, ceea ce nu numai că este neverosimil și contradictoriu cu declarațiile anti-europene și de respingere a fondurilor europene făcute de Vâlcov/Dragnea, dar mai arată că tot de poveste sunt și investițiile private cu fonduri și parteneriate public-private. Ăștia-s mai  escroci decât medicul ăla italian! Așa multiplicări de sume nu s-au mai văzut de la Caritasurile anilor 90. Una peste alta, statul ar trebui să investească în 2019 peste 10 miliarde de euro, ceea ce ar crește numărul angajaților într-un pas mai mult decât dublu față de 2018, iar salariile în mediul privat ar crește și ele cu 13%. Bine băăă, Bobiță!

3. Și pentru că nici așa nu era suficient, statul mai prevede și un KaBoom al consumului ce va aduce în trezorerie cu 17% mai mult TVA. Asta în condițiile în care Fiscul a furat efectiv, acesta e termenul, a furat vreo 5 miliarde de lei din TVA-ul de anul ăsta, nerambursându-l firmelor anul trecut. De acolo și creșterea mare a încasărilor din TVA de anul trecut, de la care pleacă estimările hiperumflate de anul ăsta.

Mai vreți? Vă mai citesc din invențiile Șeherezadei de la Finanțe? Nu vreau să vă ocup inutil timpul. Un singur lucru este esențial de reținut și de repetat – statul român are nevoie disperată de inflație. Așa a fost planul de la început, din 2016, când au câștigat alegerile cu creșteri de salarii fără a avea sursa banilor. După ce au dat salariile, acum se chinuie nu să facă rost de bani, că nu-s capabili de așa ceva, ci să le devalorizeze prin inflație, ca să le poată plăti. Și tot nu pot. Am glumit când am spus că o să-mi doresc să fiu înfiat de un bugetar, de fapt ei vor simți mai mult decât noi ceilalți țeapa dată de angajatorul stat.

Ceea ce mă intrigă la acest buget, sau, mai bine zis, la forma remisă Consiliului Fiscal, este că el nu ia în calcul taxa pe bănci, deși aceea este legislație în vigoare și, deci era obligatorie. Asta sugerează fie că vor modifica respectiva ordonanță, fie că ea este adevăratul motiv al disputelor dintre Dragnea și Teodorovici. Vom vedea cum va ieși în final proiectul, dar până atunci aș menționa opoziția făcută chiar din interiorul PSD de un număr de parlamentari care fie au părăsit partidul, fie, cum e cazul celor trei din Moldova, au anunțat că nu îl votează pentru că afectează comunitățile din care vin. Da, le afectează. Și, la cum merg lucrurile, mai precis la cum nu merg, cred că bugetul are mici șanse să treacă de Parlament, ceea ce ar induce probabil o criză politică.