O loviluție dejucată de Generația Mobile. Și nici Războiul Hybrid nu mai este ce era…

Moise Guran

Cineva observa pe facebook faptul că doar caracteristica de noncombat fizic a acestei generații “de tastatură și jocuri în natură” a făcut ca evenimentele din 10 august să nu se lase cu morți. Înclin să cred că așa este, analizând mai ales așezarea informativă a evenimentelor în pattern-ul răscoalelor violente ale acestei națiuni, în care manifestațiile civililor au fost, de cele mai multe ori, trase și folosite în operațiuni politice complexe. Vă rog să citiți cu atenție acest material! Pe lângă non-combatul flower-power al generației #rezist, mai e ceva ce a salvat-o – internetul și demontarea rapidă a bombardamentului de știri false care și-au făcut doar parțial efectele. Ansamblul acestor mijloace de dezinformare, utilizate în scopul obținerii unor efecte politice și strategice, poartă numele de Război Hybrid. Și, înainte de a scrie despre rolul lui în ultimele evenimente, o să acord un spațiu larg conceptului, căci deși mulți români cred că-l înțeleg, cred greșit.

Ce este războiul hybrid și ce presupune el?

În esență, ridicarea manipulării la rang de strategie militară cu mijloace moderne, împotriva populației, în scopul transformării opiniei publice într-o armă. Departe de a fi ceva nou (în fond este doar o altă denumire a Coloanei a V-a, din timpul războiului civil din Spania anilor ‘30) Războiul Hybrid presupune altfel de metode, mult mai eficiente pe termen scurt, decât erau acum 100 de ani. Nu, nu apariția omuleților verzi ai lui Putin, cum foarte greșit a fost înțeles acest concept, după invazia din Crimeea în 2014, nu acela e razboiul hybrid. Faptul că soldații ruși nu purtau însemne, nu face acea invazie altceva decât o invazie clasică. Dar ea venea într-adevăr la capătul unui război hybrid, iar efectul acestuia a fost defetismul populației și al armatei ucrainiene la momentul invaziei clasice. Faptul că mari unități s-au predat fără luptă, au fost dezarmate, paralizate de frică, iar o bună parte a populației a aplaudat intervenția rusă, acesta este efectul unei lungi perioade de intoxicări, știri false, crearea unei percepții disproporționate în legătură cu forța rusească, otrăvirea creierelor cetățenilor și, abia în ultimul rând, manipularea emoțiilor populației și ale trupelor în timpul intervenției militare. Principalele instrumente ale războiului hybrid sunt astăzi televizorul și internetul.

Cum acționează războiul hybrid în România?

Categoric altfel decât în Ucraina, căci populația noastră este rusofobă, iar obiectivele trebuie că-s altele într-o țară NATO. Pe care, dacă nu o poți invada, o poți controla. Cum? Oferind decidenților ceea ce vor, folosindu-le slăbiciunile (lăcomia) și ajutându-i să se mențină la putere.

Opinia publică românească este deja de ani buni bombardată cu o serie de narative false sau parțial false. Unul dintre ele este chiar acesta – acum nu mai sunt tancuri aici, ca în 1947 când a fost instaurată dictatura comunistă. De fapt sunt, dar nu le vedem. Ele nu trag cu muniție, trag cu informație. Nu distrug case, sate sau orașe, dar otrăvesc mințile oamenilor, transformându-i pe aceștia în arme.

Cum credeți că am ajuns să ne întrebăm dacă suntem o nație de hoți sau dacă e bună sau rea dezincriminarea corupției?

Dar ce legătură are Corupția cu războiul hybrid?

Păi, de la înființarea Românie ca stat, în 1859, până azi, Corupția a fost cea mai utilă armă de capturare și utilizare a politicienilor români. Și niciodată, în aproape 160 de ani, corupția, ca fenomen politic, nu a primit o lovitură atât de puternică, cum a primit în ultimii zece ani. Și totuși, disprețul românilor pentru politicienii șpăgari a fost schimbat într-un interval relativ scurt de timp. Cum a fost posibil acest lucru?

Introdus în 2010 în Strategia de Apărare a Federației Ruse, Războiul Hybrid a îmbrăcat diferite forme, pe diferite meridiane, de la influențarea alegerilor din SUA și până la Brexit sau susținerea liderilor eurosceptici în diferitele state europene. La noi a îmbrăcat această formă – contracararea luptei anti-corupție. Vizibilă cu ochiul liber în publicațiile filo-ruse, care gâlgâie de o retorică anti-DNA, această strategie a fost mult mai discretă în privința susținerii liderilor politici corupți. O legătură directă între aceștia și Federația Rusă nu a fost stabilită clar, chiar dacă de multe ori interesele coincid destul de vizibil, mai ales pe la televiziunile cu patroni penali, controlate direct sau indirect din mediul politic. Sigur că, în cele mai multe cazuri, aceștia luptă pentru ei și pielea lor, nu pentru o putere străină, dar primesc (conștient sau nu) sprijin la nivel logistic căci, așa cum spuneam, pe acest front gloanțele sunt acum informații, false sau parțial adevărate, dar cu efect manipulativ.

Schimbarea percepției populației despre lupta anticorupție a fost principalul obiectiv, atins în 2016, când Dragnea a câștigat alegerile. Principala decizie politică luată de România după aceea a fost oprirea luptei împotriva corupției. Nu-mi spuneți că cei care l-au votat pe Dragnea au vrut pensii și salarii și nu știau ce votează. Chiar dacă ar fi așa, oricum cauza este aceeași, căci mita electorală este plătită prin împrumutarea pe termen lung, cu efecte asupra copiilor noștri. Nu vă întrebați cum au ajuns românii să accepte o astfel de mită, conștienți că astfel compromit viitorul și o primesc de la un infractor care, la schimb vrea să scape? Acela este efectul războiului hybrid – schimbarea percepției.

O bătălie pierdută, un război continuat

Și totuși, în ciuda obiectivului atins în 2016, lucrurile nu au mers bine devreme ce azi am ajuns la violențe de stradă. Scopul era o îngenunchere fără astfel de episoade. Ne apropiem de un moment cheie și România încă nu este sub control. Asta pentru că, în ciuda percepției generale, această strategie nu este infailibilă. Spre deosebire de Ungaria, România a rezistat. Cu costuri mari, cu pierderi evidente, dar timpul trece și un moment crucial se apropie, iar Dragnea încă nu controlează totul.

România va prelua peste câteva luni președinția UE, exact în perioada în care va fi trasat noul drum al Europei. Unite, sau nu. Un verdict cert va veni la summitul de la Sibiu, din mai 2019. Din această perspectivă trebuie privite toate influențele și interesele externe. Pe de o parte păstrarea unui guvern de tip Dragnea, este periculos nu numai pentru România ci pentru întreaga Uniune. Atâta doar că supraviețuirea guvernului depinde de Dragnea, iar Dragnea depinde de schimbarea legislației penale. Și forțează schimbarea ei.

De cealaltă parte menținerea la Cotroceni a președintelui Iohannis, conectat destul de direct la miezul dur al UE, a devenit un scop în sine pentru UE. Ați observat poate că Bruxellesul nu reacționează decisiv față de acest asalt al corupților, ci doar trage focuri de atenționare pe lângă Dragnea și ai lui, încercând, la fel ca și Iohannis, să-i întârzie cât mai mult. Este posibil ca pentru UE să fie mult mai importantă acum supraviețuirea pe funcție a lui Klaus Iohannis, decât salvarea României dintr-o cvasi-dictatură pe termen mediu, pentru că el va juca un rol esențial în prima jumătate a anului viitor. Asta ar putea explica și schimbarea de atitudine pe care a avut-o Iohannis în primăvara lui 2017, cel mai probabil influențat de europeni. După acel moment a devenit defensiv, pare să nu-l intereseze decât calmarea situației și îndepărtarea oricărei posibilități de a fi suspendat sau îndepărtat din funcție. De aici și o serie de greșeli pe care le-a făcut și pe care continuă să le facă. Inclusiv la ultimele evenimente.

Dacă faceți acest tip de exercițiu o să înțelegeți puțin altfel atât evenimentele din ultimul an, dar și pe cele din ultimele zile, dar adevărata întrebare este ce se va întâmpla cu noi după summitul de la Sibiu? Va mai conta în vreun fel România pentru UE? S-ar putea să conteze doar câștigarea unui nou mandat pentru Klaus Iohannis. 

Ce putea face Iohannis la ultimele evenimente și nu a făcut

În primul rând trebuie să știți că președintele României primește în fiecare dimineață un raport de la serviciile secrete, iar în caz de evenimente extraordinare serviciile de informații îl țin la curent în timp real. Dacă vă mai amintiți, înainte de evenimentele violente din februarie 2017, SRI a fost la curent și a avertizat și ministerul de Interne că mișcările de stradă vor fi penetrate de huligani violenți care vor provoca Jandarmeria și vor încerca să deturneze protestele. E de bun simț să presupunem că și de această dată SRI știa iar președintele a fost informat. Dar nu a făcut nimic. De ce?

Singura explicație logică pe care o găsesc este aceea că ținta acestor evenimente era chiar el, Iohannis. Poate urmau să îl acuze că a încercat să dea o lovitură de stat (retorica PSD asta arată) să îl pună sub acuzare și să îl îndepărteze cumva. Așa că Iohannis nu a făcut nimic, ca să nu poată fi acuzat.

Dar, concret, ce putea face?

Păi să observăm că, potrivit Constituției, președintele poate participa la ședințele guvernului ce au ca temă asigurarea ordinii publice (Art. 87) deci are atribuții în acest sens. Apoi, din Articolul 92, aflăm că președintele este comandantul forțelor armate. Chiar dacă sunt în subordinea Ministerului de Interne (și spre deosebire de polițiști) jandarmii sunt militari, nu civili. Altfel spus, din coroborarea celor două articole rezultă că șeful politic suprem al Jandarmeriei nu este Carmen Dan ci Klaus Iohannis. Iar președintele se poate implica în decizia privind menținerea ordinii publice. O fi făcut-o? Nu prea cred.

Așadar, anterior mitingului din 10 august Iohannis trebuia să știe că urmează o încercare de deturnare a protestului pașnic, putea convoca CSAT, nu pentru a decreta starea de urgență cum zic unii (asta ar fi dus la interzicerea mitingului și mai rău ar fi complicat situația) ci pentru a se asigura că SRI, Poliția și Jandarmeria nu vor permite pătrunderea huliganilor în piață. Dacă tot nu a făcut asta, mulțumindu-se și el ca noi toți să constate că Jandarmeria nu a avut nicio intenție de a-i extrage pe huligani dintre demonstranți, președintele tot putea ordona direct comandantului Jandarmeriei retragerea într-un dispozitiv defensiv, de apărare a Guvernului și a populației, în locul fugăririi pe străzi a tuturor, la grămadă. Desigur, un astfel de ordin nu se dă la televizor sau pe facebook, ci la telefon. Poate l-a dat și a fost ignorat, dar eu, sincer, mă îndoiesc. De ce nu a făcut-o? Ori nu-și cunoaște atribuțiile, ori s-a temut că îl vor acuza și îl vor face responsabil de eventuale victime. Prefer să cred că s-a temut. Acum haideți să vedem de ce anume s-ar fi temut.

Represiunea din 10 august și o provocare prin incompetență

Organizarea mitingului din 10 august nu s-a dorit a fi altceva decât o reunire cu Diaspora pe niște valori comune – ne este dor unii de alții, nu suntem hoți și vrem să sărbătorim Centenarul proclamând faptul că nu suntem o nație de hoți, indiferent unde trăim.

În zilele anterioare mitingului mașinăria de propagandă a PSD părea într-devăr să acrediteze ideea că mitingul va fi unul violent, dar ea asta face de fiecare dată, ca să sperie lumea și să vină puțini la protest. În continuare cred că acesta a fost scopul difuzării la televizor a interviului cu nebunul care zicea că va omorî jandarmi, sau a unor filmulețe de pe facebook în care diverși vorbesc urât cu susținătorii PSD – mitingul să fie unul cu participare mică. Varianta introducerii unei psihoze în rândul populației dar și al forțelor de intervenție, nu poate fi exclusă, dar eu o văd mai degrabă improbabilă, deși este clar că aceste tipuri de emisiuni televizate au elementele de război hybrid despre care v-am vorbit în prima parte a acestui material.

Românii au venit însă în număr mare, care cu rudele de prin județe, care de prin București. Atmosfera de bucurie nu a fost tulburată decât de mirosul înțepător (perceptibil mai ales în latura dinspre Calea Victoriei) de la sprayurile de care jandarmii chiar au făcut exces. Ce spune Jandarmeria, că agitatorii erau risipiți în mulțime, este o prostie în sine – dacă erau risipiți puteau fi mai ușor arestați de jandarmii în civil. Dar ei nu spun asta pentru că e posibil să nu fi dispus suficienți jandarmi în civil. Așa cum am mai scris, planul tactic conține și această informație și procurorii probabil o au deja. În mod cert, dispozitivul de jandarmi a fost gândit să NU poată extrage agitatorii. La fel de clar este și faptul că excesul de spray-uri nu se putea face decât la ordin. E ușor de aflat de către procurori exact cine a dat aceste ordine.

Dar nu, planul nu a funcționat cum ar fi trebuit! Așa cum spuneam la început, această generație (marea majoritate a celor din piață aveau 30 de ani) nu poate fi violentă. S-a urmărit ostilizarea populației și determinarea acesteia să riposteze? Categoric! Dar această populație nu mai este cea de acum 20-30 de ani. Are o educație pacifistă, ofensa maximă pe care o poate produce fiind degetul ridicat sau mu!epesede. Acest detaliu avea să se dovedească esențial în orele următoare.

Introducerea trupelor înarmate și diversiunea cu jandarmerița omorâtă

Până pe la ora 20, când s-a luat decizia de intervenție în forță, incidentele fuseseră mai mult răzlețe și mai des provocate de jandarmi, care una-două dădeau cu spray-ul. Nici primele grenade fumigene trimise în mulțime nu au făcut-o pe aceasta să devină violentă ci doar să se retragă spre Buzești-Titulescu, iar apoi să se întoarcă în piață.

Iar dacă populația nu a putut fi determinată să devină violentă, atunci s-a acționat asupra jandarmilor, care nici ei nu se simțeau prea bine. Sigur că este inexplicabil faptul că li s-a dat ordin să dea cu atâta gaz iritant fără a fi echipați ei înșiși cu măști. Un alt detaliu important este acela că au fost trimiși în prima linie oameni fără experiență, copii, efectiv. Unii dintre ei s-au panicat, alții s-au abrutizat. Au dat ca nemernicii în orice și în oricine și vor trebui să răspundă indiferent că ordinele pe care le-au primit au fost sau nu confuze. Momentul cu cei doi jandarmi lăsați în urmă este greu explicabil numai de incompetență, dar și mai greu de explicat este faptul (dacă se confirmă) că jandarmilor li s-a transmis (de văzut cum… în căști, prin viu grai?) că o colegă a lor a fost omorâtă. Informația cu jandarmerița omorâtă a ajuns repede pe tv, mai ales că posturile de știri au surprins în direct de sus, scena linșajului. Totuși, jandarmii nu o puteauu afla de la tv ci doar de la șefii lor.

Gata, începuse omorul, asta a fost informația pe care o aveau jandarmii din piață, pe fondul unui tablou general de război de stradă, creat mai ales de focul pus de huligani, lăsați efectiv să aprindă brăduții de la intrarea pe bulevardul Titulescu.

Acesta este contextul în care se mai produce un eveniment de o gravitate excepțională, cu efecte ce greu puteau fi prevăzute. Patru dube cu luptători SIAS (trupe de asalt urban) sunt trimise să intervină după un pretins apel la 112 care ar fi raportat devastarea fast-foodului Springtime de pe Titulescu. Este de văzut de unde au venit (locația) dubele respective și cum au fost prinse ele în mulțime. De ce au avut acel traseu prin Piața Victoriei, prin mulțime?

Suntem deja pe scenariul principal al revoluției din 89 – atunci au fost trimiși luptători antitero să ajute armata, omorâți și transformați post-mortem în teroriști. Spre deosebire de jandarmi, polițiștii de la SIAS sunt înarmați cu mitraliere MP5. Sunt mascați și unii și alții, iar lumea nu face diferența, chiar dacă pe cei de la SIAS scrie Poliția. Blocate de mulțime, dubițele de la Poliție dau ba înainte, ba înapoi și sunt retrase greu de acolo.

Bănuiala mea este că s-a dorit provocarea unor incidente în care polițiștii și-ar fi pierdut mitralierele pe acolo și atunci chiar ar fi ieșit prăpăd, ar fi tras unii în alții ca tâmpiții. Există o scenă în care, aparent, un polițist mascat (nu știu dacă de la SIAS) lovește cu pumnul un om și îl pune la pământ. Nu știu dacă are legătură cu cele patru mașini, căci primele două din față s-au separat de celelalte două, din cauza mulțimii. Au început să dialogheze cu oamenii și le-au cerut permisiunea să le facă loc să se retragă. Au reușit să iasă de acolo după intervenția jandarmilor, singurele pagube fiind câteva pietre luate în caroserie. Cred că a fost doar o chestiune de timing și de noroc. Dacă mai intârziau puțin prin zonă, sau dacă ajungeau să se desfășoare unde fuseseră trimise, probabil că ar fi fost atacate de cei câțiva huligani care operau deja pe Titulescu și cine știe la ce s-ar fi ajuns. Faptul că s-au blocat în mulțime a salvat probabil vieți.

Adevărata întrebare este cine a dat aceste ordine? Cum trimiți 16 mitraliere în mijlocul unei mulțimi? Dar oare șefii Poliției au știut unde îi trimit pe cei de la SIAS? Dar jandarmii știau de ei? Sau a venit pur și simplu ordin de la centrul de comandă din MI și i-au trimis în orb, fără nicio coordonare cu jandarmii care ar fi trebuit să fie desfășurați în civil la locul respectiv. Uite așa obții victime umane, iar după aia procurorii îți caută teroriști 20 de ani și nu îi găsesc.

Momentul politic și modelele istorice de folosire a morților

Încercați să vedeți tabloul general. Cum ar fi fost dacă după mitingul din 10 august ar fi fost victime? Dar dacă victimele ar fi fost dintre jandarmi sau forțele de ordine? S-ar fi justificat atunci măsuri de securitate sporite? Dar dacă președintele Iohannis ar fi fost acuzat că a orchestrat violențele pentru a doborî guvernul? Dacă PSD-ul făcea apoi o contramanifestație împotriva lui Iohannis? Observați că nu e nevoie de un desant al trupelor Spetznaz ca să faci o loviluție. Sunt suficienți câțiva lideri politici răzbunători și proști, câțiva comandanți incompetenți pe la Ministerul de Interne, un președinte puțin implicat și niște servicii de informații aparent absente.

Ei bine, da, așa se ajunge la o dictatură. Ar fi urmat impunerea unor măsuri deosebite, suspendarea drepturilor civile și o legislație mai dură pentru manifestațiile de stradă, eventual modificări ale legilor justiției, pe repede înainte, că doar aveam și urgența care să justifice ordonanțe. Dragnea are toate instrumentele pentru a face asta, devreme ce poate da legi, ordonanțe, ba chiar îl poate îndepărta (fie și numai temporar, prin suspendare) pe președinte din funcție și din CSAT.

Unde sunt serviciile secrete? Pentru ce dracu le plătim? Eh, nu vă puneți prea mari speranțe în ele! Și dacă au știut și dacă n-au știut ce se întâmplă, cam tot aia este. Istoria ne arată că la o schimbare de putere serviciile secrete din România au tendința să fraternizeze cu învingătorul, indiferent care este acela. Așa au făcut și în 1944, când au anticipat corect venirea comunismului și le-au dat comuniștilor drumul din pușcării, așa au făcut și în 1989, când au anticipat căderea lui Ceaușescu și l-au lăsat pe acesta din brațe.

Și deși cred că în România competența serviciilor secrete este mult supraestimată, mișcările astea cu huligani sunt atât de rudimentare încât îmi vine greu să cred că SRI chiar n-a avut nimic de spus nici președintelui nici Ministerului de Interne. Poate e cazul să mai spună și public una alta, în loc să dea tot felul de sârme pe surse, la televizor.

Cât despre jandarmi și forțele de ordine, cred că pregătirea lor ar trebui să fie și la alt nivel decât cel fizic, de luptă. Iar nomenclatura de partid trebuie scoasă din aceste instituții. Nu suntem nici greci, nici turci, suntem un popor pașnic (nu luați în considerare câteva minți fierbinți) ce iubește democrația și înțelege că aceasta nu poate fi apărată prin violență ci că, din contră, întreruperea violentă a cursului democrației se recuperează apoi în decenii. Aceste lucruri trebuie să le conștientizeze și jandarmul care primește ordin să dea cu pulanul. Să deschidă ochii și să vadă în cine dă.

Dar cel mai important lucru, iar eu ca jurnalist sunt foarte mulțumit de asta, este că populația nu a răspuns cu violență la agresiunea Jandarmeriei. Acum mi-e clar că asta s-a dorit, indiferent că ipoteza mea referitoare la îndepărtatrea lui Iohannis este sau nu validă. Știam că ignorarea protestelor pașnice va duce, inevitabil, și la un moment critic. Acum el se întoarce împotriva lui Dragnea. Care este învins de o generație pe care nu o înțelege și împotriva căreia nici Războiul Hybrid nu mai este eficient. Învingătorul lui Dragnea este Generația Mobile.

Sute de camere live, probe din mijlocul evenimentelor!

Mulți folosesc facebookul, dar puțini îl înțeleg cu adevărat. De exemplu, s-a dovedit că imbecilul care a coordonat intervenția Jandarmeriei nu înțelege conceptul de live pe facebook. Asta explică mult din comportamentul jandarmilor și, mai ales, al șefilor lor, politici și instituționali – dacă ar fi înțeles că faptele sunt difuzate în direct, iar nu doar înregistrate, atunci poate și comportamentul de intervenție ar fi fost ceva mai sfios. Spre deosebire de represiunea din 21 decembrie 1989, înregistrată cu câteva camere ale unor jurnaliști străini din Inter, evenimentele din 10 august au fost transmise live de sute de camere. Deși liderii politici actuali au 40-50 de ani, și deși au conturi pe facebook (cel mai des operate de PR-iști) ei nu înțeleg nici dimensiunea fenomenului nici modul în care funcționează, iar aceasta este o prostie pozitivă. Țineți cont de faptul că la evenimentele din februarie 2017, deși au existat și atunci câteva liveuri pe facebook, în niciun caz fenomenul nu avea amploarea de acum.

Această generație a lui like și share, o generație care a făcut zeci de meme-uri cu jandarmi, după ce jandarmii i-au bătut și i-au gazat, puști incapabili să înțeleagă violența la dimensiunea ei nevirtuală, această generație este pur și simplu altceva. Ne uităm uneori cu condescendență la ei când își fac selfie-uri (eu unul încă nu înțeleg sensul Instagram). Știam că vor schimba lumea cu acest fel al lor de a trăi pe telefoanele mobile, dar nu știam cum. Ei bine, am motive să fiu mai optimist decât eram.