Un apel palmat către Opoziție și încă o ocazie ratată pentru un referendum

Moise Guran

Pentru PSD momentul este prost, orice s-ar spune. Sunt gata să bag mâna în foc că sunt și consilierii ăia israelieni în vacanță, l-au lăsat pe Dragnea singur cu mu!apesede, iar ăla s-a răzbunat ca târlanul pe toată adrisarea asta de masă, punând jîndarii pe cetățenii expeditori. În același timp, n-am cum să nu observ că un Plan B tot i-au lăsat evreii în plic, înainte să plece în concediu, de vreme ce Dragnea a încercat să transforme toată această situație proastă într-o încercare de a-l pune sub acuzare pe Iohannis. Judecând după retorica PSD și a goarnelor sale, o revoluție eșuată (la fel ca puciul eșuat împotriva lui Erdogan) care ar fi fost chipurile orchestrată de Iohannis, pare a fi fost cel mai probabil cap de acuzare împotriva președintelui. Pentru suspendarea sa, ori doar pentru sperierea președintelui, cu opțiuni. Și în funcție de necesități.

Nu îmi bat capul prea mult cu pesediștii astăzi, că sunt ocupat cu Iohannis. Președintele este în continuare reținut, timid, extrem de precaut, acțiunile sale limitându-se la declarații foarte puțin angajante. Vineri noaptea, când Jandarmeria dădea omoru poporului obraznic, președintele a făcut apel să nu se intervină disproporționat. Aham, bine! or fi zis șefii jandarmilor. Arde-l mă proporțional și pe ochelaristu ăla care ne filmează! A doua zi, președintele a mai făcut un apel la procurorii militari să-și facă treaba. De parcă ăia aveau nevoie de un astfel de apel, dar între ei și-or fi spus – Dar cum să nu domnu’ președinte, la o adică ne dai afară cum ai dat-o și pe Kovesi… Știm, n-ai avut ce face!

Duminică, președintele s-a odihnit, iar azi a dat mesaje de mustrare către PSD (să nu guverneze împotriva oamenilor), de încurajare către societatea civilă, dar cel mai important mesaj (chiar palmat și acela) a fost către opoziție – să creeze o alternativă la PSD! Acum, sigur că apelul ăsta ultimul e cel care contează cu adevărat, dar să vă explic de ce și în această privință Klaus Iohannis a fost duplicitar, în cel mai bun caz.

Întrebați dumneavoastră orice copil de ce-i vine să râdă când se gândește la Opoziție! Care e singurul lider de opoziție, cu o popularitate comparabilă cu a lui Liviu Dragnea? De ce nu poate fi luat în serios de nimeni, dar de nimeni, PNL-ul? Răspunsul la toate aceste întrebări va fi Ludovic Orban. Or Iohannis tocmai l-a salvat pe Orban de la o iminentă debarcare, acesta fiind prins, așa cum am scris atunci, între pretențiile tomnatice ale foștilor pedeliști care vor și ei o pensie de la Bruxelles și presiunile cvasi-pesediștilor din fostul PNL. Există da și voci reformatoare în PNL, dar acestea au fost sacrificate pe altarul unei stabilități care va face imposibilă o unificare a opoziției. Nu cu acest PNL! Nu cu Orban! Nici cu Blaga! Dar președintele a coborât înțelept în realpolitikul PNL, l-a salvat pe Orban, iar acum cere unificarea opoziției. Jocul său este fie inept, fie ipocrit. Din nou. A făcut la fel la numirea lui Dăncilă, când a transmis PNL-ului să nu propună pe nimeni, iar apoi i-a pleznit că n-au venit cu alternative.

Am scris peste 30 de articole pe acest site (zece numai în ultimele două luni) despre necesitatea organizării unui referendum. A cel puțin unuia, pe Justiție, sau/și pe necesitatea unor reforme politice. Urmat de modificarea Constituției sau nu. Am explicat în repetate rânduri că, înainte de a fi un instrument politic (așa cum l-a folosit Băsescu) referendumul este și o modalitate democratică de detensionare a societății, de rezolvare pașnică a unor conflicte ce pot duce la revoluții violente. N-a înțeles. Iohannis nu pare să fi înțeles. Acum, că societatea noastră a ajuns, uite, la violențe de stradă (indiferent cine le-a provocat), mă întreb dacă președintele se gândește cinic la acest instrument, referendumul, pe care are de gând să-l folosească totuși, dar mai aproape de prezidențiale. La fel ca Băsescu, dar mai soft. Acum mi-e clar, tot ceea ce joacă pentru România președintele Klaus Iohannis e un ping-pong cu PSD, în care ăia se dau răi la el, iar el crede că are de câștigat din asta.

Urmează doi ani electorali. Doi! Președintele și-a cumpărat prompter (am lucrat în tv, credeți-mă pe cuvânt când vă spun că a citit din prompter discursul de azi) și-a luat probabil consultanți de imagine care l-au pus cu fundul într-un șemineu și i-au plasat pe masă (într-o neglijență studiată) o constituție frumos legată în piele. Acesta este răspunsul său la strategia cu consilieri israelieni a pesediștilor. Ăia atacă populația cu jandarmii, iar președintele face exerciții de imagine.

Doi ani, care încep în această toamnă! Acești politicieni au făcut praf țara și când a fost unul singur. Piatră pe piatră nu mai rămâne din țara asta, după doi ani electorali, dacă nu ieșim cumva din această fundătură democratică, în care niște infractori își dau legi pentru ei, împrumută națiunea până la cer ca să-și mituiască electoratul, își subordonează toate instituțiile statului (de la CCR și până la Jandarmerie), mai nou își testează și bâtele pe cetățeni într-o represiune de o violență nemaivăzută de decenii. Iar președintele, care chiar are atribuții și responsabilități în materia siguranței publice (că e șeful CSAT), face apeluri pe facebook și ceartă din prompter opoziția că nu e mai bărbată decât poate fi el însuși.