Președintele de-a-ndărătelea… Iohannis iar n-a mai avut ce face!
Moise Guran
Bineînțeles că a epuizat căile de contestare și că a ajuns în situația să promulge prima dintre legile justiției. Încă un pas înapoi, încă un mod penibil de a accepta realitatea simplă și evidentă – președintele NU are niciun plan. A mai coborât o treaptă, încercând să salveze printr-un discurs aparența că România ar mai avea, de fapt, președinte. Legea de organizare judiciară este cea care prevede înființarea unui parchet special pentru magistrați. Logic, după DNA și DIICOT, urmează înlocuirea procurorului general, cel care va avea în subordine acest nou parchet. Domnul Lazăr, sunteți bine? Vă așteaptă soarta Codruței Kovesi!
Rezist greu tentației de a corela gestul lui Iohannis cu întâlnirea de miercuri avută cu Dăncilă sau cu faptul că până la urmă guvernul nu a mai dat o ordonanță prin care să modifice legile penale. Asta, pe de o parte pentru că acest tip de înțelegere nici nu se negociază cu Dăncilă (ea săraca habar-n-are pe ce lume e) dar, pe de altă parte, chiar presupunând că o negociere ar fi existat, îmi place să cred că președintele țării mele nu ar fi atât de prost încât să nu știe că nu se negociază cu borfașii. Dintr-un motiv foarte simplu – aceștia nu-și respectă înțelegerile. Dacă Dragnea i-a transmis cumva lui Iohannis că nu va fi nicio ordonanță dacă promulgă legea, atunci Iohannis a luat țeapă – în continuare riscul de OUG există, indiferent că este sau nu prelungită sesiunea extraordinară.
În plus, hai să ne mai uităm o dată la actele președintelui – l-a numit pe Vlase la SIE, a revocat-o pe Kovesi, n-a pus nicicum în discuție (deși Comisia de la Veneția i-a sugerat clar să o facă) decizia CCR ce i-a ciuntit grav și lui atribuțiile, dar i-a subordonat explicit și nelimitat pe procurori față de ministrul Justiției, iar acum a promulgat Legea de organizare judiciară pe motiv că nu mai are ce face.
A negociat toate astea? Nu cred! Ce a obținut în schimb? N-a mai avut loc o fantomatică suspendare și, poate, o la fel de fantomatică OUG… asta? Observați, președintele Iohannis nu obține nimic, nici pentru el, nici pentru România, doar se face că e președinte, managiuiește spaime, reale sau nu, pe care le creează Dragnea, poate tocmai pentru a obține punctual lucruri de la Iohannis.
Încă o dată, subliniez și bolduiesc, nimeni nu poate fi nici atât de prost, nici atât de mișel, încât să accepte toate acestea fără un motiv real, grav, important. Prefer să cred că Iohannis nu a negociat nimic ci este pur și simplu șantajat. Ceea ce nu-l scuză, desigur! Un președinte șantajat nu mai este președinte, căci potrivit Art 97 din Constituție nu-și mai poate îndeplini atribuțiile iar funcția devine vacantă. Singura realizare din ultima lună a domnului Iohannis e anunțul că mai candidează o tură… Mai bine n-ar face-o. Ca om politic e terminat. Cât despre noi, ca națiune, am face bine să nu mai așteptăm nimic de la domnul Iohannis, căci ne va îngenunchea odată cu el. Mie mi-e și jenă de jena lui și, vă spun sincer, m-am și abținut să pun pe hârtie toate gândurile ce mi-au trecut prin cap după discursul de azi.
