De ce s-a umilit Isărescu? De…geaba!

Moise Guran

Semnalele de pace dintre BNR și PSD pe mine nu m-au convins. Dar deloc nu m-au convins. Nu știu de ce se umilește Mugur Isărescu în acest fel, dar observându-l de ani de zile pe guvernatorul BNR vă spun că n-ar face asta nici de capul lui, nici dacă în joc n-ar fi lucruri mai importante decât propriul orgoliu. Pe de altă parte, guvernatorul BNR este atât de rafinat și de naiv încât să poată fi păcălit de un șmecher politic așa cum este domnul Dragnea. Deocamdată nu am informații legate de ce s-a discutat la întâlnirea Dragnea – Isărescu, dar am unele ipoteze.

De la respectiva întâlnire au fost difuzate doar câteva cadre, fără sunet. De o parte a mesei Isărescu singur, adică, mă rog, alături de Florin Georgescu, dar asta înseamnă singur, de partea cealaltă Dragnea și Vâlcov, doi condamnați, Viorica Dăncilă și Eugen Teodorovici, doi nevinovați (ultimul din capăt poate fi secretarul lui Dragnea, sau Cristian Socol, un fel de specialist care a fundamentat programul din scoarță-n scoarță, dar poza e neclară și nu îmi dau seama). Florin Georgescu este cel mai important om al PSD din conducerea BNR, n-a fost niciodată altceva. Este chiar artizanul tuturor politicilor populiste bazate pe finanțarea prin inflație a deficitelor bugetare, de la Văcăroiu și până la programul din scoarță-n scoarță.

Scena în sine, cu Isărescu la masă și cu toți aceia este umilitoare atât pentru Isărescu, cât și pentru Banca Națională. Apoi, dezbaterea trebuie că a fost noaptea minții! Habar n-am ce au vorbit, dar în scrisoarea pe care Isărescu i-o trimisese lui Dragnea pe 28 martie și care a fost publicată ulterior întâlnirii, Isărescu i-a explicat destul de clar:

“Indiferent de nivelul excedentului de cerere, simpla existenţă a acestuia reclamă un management macroeconomic prudent, care să se bazeze pe politici anti-ciclice. În caz contrar, având in vedere comportamentul în mod natural ciclic al sectorului privat, adăugarea la acesta a unor politici pro-ciclice din partea autorităţilor publice nu face altceva decât să adâncească dezechilibrele şi să crească probabilitatea unei ajustări forţate şi dureroase a economiei, aşa cum s-a întâmplat în perioada 2009-2011.”

E nevoie să vă desenez? Nu știm toți ce a fost în România între 2009 și 2011? BNR îl avertizează cu subiect și predicat că duce țara nu în recesiune, ci în criză, și totuși, Dragnea s-a dus la Antena 3 și a spus, foarte sigur pe el că nu vine nicio criză, declarație reiterată și după întâlnirea de la Camera Deputaților.

Despre asta a fost întâlnirea? Să pună toți batista pe țambal? Să aprobe BNR politicile guvernului, iar Dragnea să spună că l-a susținut întotdeauna pe Isărescu? Unde este acel Mugur Isărescu care mătura pe jos cu guvernele din 2008-2009, ani electorali în care, la fel ca acum, statul spărgea bani pe credit ignorând semnalele puternice de criză? A îmbătrânit? Mai există? Dar oare chiar mai este guvernatorul BNR? Oh, cum vă spuneam, îl cunosc prea bine pe Isărescu! Știa că acceptarea unei medieri a lui Dragnea îl umilește deopotrivă și pe Iohannis (căruia Dăncilă i-a refuzat medierea), dar nu cred că s-a dus acolo fără să se consulte în prealabil cu Iohannis. E prea diplomat. Pe de altă parte, amenințările lui Dragnea sunt vorbe goale… nu are cum să-l schimbe din funcție. Dar poate face praf Banca Națională cu atacuri în serie, susținute poate și din interior.

Exact! Din interior! Sunteți siguri că Isărescu mai are de partea lui Consiliul de Administrație al BNR, cel care votează deciziile de politică monetară? Eu nu mai sunt. Am tot semnalat în ultimii ani pesedizarea conducerii băncii centrale. Rezultatul era inevitabil – treptat, treptat, Isărescu nu prea mai este relevant acolo. Poate așa se și explică deciziile destul de discutabile ale acestui consiliu (menținerea iresponsabilă a dobânzii de referință la jumătatea inflației frânează economisirea și lovește puternic în cei mai săraci români, am explicat asta aici).

Este doar o ipoteză, dar cred că Isărescu și-a negociat cu Dragnea propria putere în BNR. Din punctul meu de vedere a greșit, pentru că Liviu Dragnea are doar un obiectiv de liniște pe termen scurt. Poate a obținut acordul acestuia să mai mărească dobânda de referință (nu sunt sigur că asta se va întâmpla chiar la ședința de săptămâna viitoare), dar îl va pierde de îndată ce statul nu va mai găsi bani (ieftini) în piață ca să-și finanțeze funcționarea. Isărescu a sacrificat în schimb exact independența instituției, rolul acesteia de voce calificată sau, dacă vreți, de avertizor public, că tot e la modă expresia, de a le spune românilor cu mai multă autoritate decât o putem face noi jurnaliștii sau politicienii de opoziție, că acțiunile guvernului Dragnea ne fac țara praf și pulbere.