Două fetițe, două lumi în coliziune
Moise Guran
Două lumi paralele au intrat în coliziune pe două evenimente atât de diferite încât chiar nimeni nici nu le-a înțeles și nici nu le-a corelat. La Pitești, o fetiță este pusă să facă tumbe în fața unui premier foarte puțin alfabetizat, în cadrul unui eveniment finanțat din bugetul administrației locale. La Iași, o altă fetiță este obligată să își achite spitalizarea, din cauza unei birocrații stricte, într-un domeniu cumplit de nefinanțat – cel al Sănătății. Ambele fetițe trăiesc în aceeași țară, fiecare dintre ele a intrat în coliziune însă cu un alt model de viață.
Până să vorbim de fetița de șase ani (ajunsă în spitalul Sfânta Maria din Iași în urma unui accident rutier), să constatăm faptul că, deși încă nu avem date certe și oficiale, din declarațiile celor care lucrează în spitale rezultă că salariile medicilor au crescut, în sfârșit. Dar banii alocați pentru aceste salarii au venit din tăierea salariilor (a sporurilor) altor angajați din sistemul sanitar. Bun așa! Model de restructurare, dar vai! e o restructurare suplimentară într-un domeniu deficitar, restructurat deja, ce zic eu! măturat de personal tocmai din cauza îndelungatei lipse de interes din partea guvernelor țării. Acesta este contextul în care o birocrație tot mai eficientă(?) în depistarea falsurilor și furturilor a depistat faptul că fetița internată în spital la Iași nu putea fi în altă parte pentru a-și face analizele care nu, nici nu puteau fi făcute în spitalul respectiv. Dar, alertă falsă! Aceasta nu este o fraudă, este modul imbecil în care funcționează sistemul public de sănătate din România. Tabloul său nu putea fi mai bine completat decât de creșterea salariilor medicilor având ca sursă sporurile celorlalți din același sistem public de sănătate. La căruța națională (să zicem) cu doi cai, vizitiul tocmai i-a ars un bici pe spinare ăluia mai obosit, mai slab și mai vrednic.
Trecem acum în cealaltă lume, cea a feudalismului local, în care pupatul mâinii este singurul vector, necesar și suficient, de parvenire socială. Oare nu este însăși premierul țării ilustrarea perfectă a unei astfel de cariere? Neconflictualitatea și neconflictualitatea, enumerate ca singură calitate a doamnei Dăncilă, n-au mascat-o deloc pe cea reală – obediența. Săruți mâna șefului și ești fidel, fără idei proprii sau vreo urmă de creativitate, și este suficient ca să devii profesor de școală, în ciuda semianalfabetismului strigător la cer, apoi europarlamentar inutil pe un salariu uriaș și, în final, primul ministru firesc al unei țări clădite pe acest tip de parvenire și în care și resursele se alocă după modelul social al țării. Potrivit Ziarului de Argeș, bugetul manifestării Simfonia Lalelelor este de aproximativ 500 de mii de lei, un buget deloc mare, având în vedere faptul că 70 de kilometri mai la vest de Pitești, localitatea Cezieni din județul Olt tocmai a primit de la bugetul de stat o alocare de 570 de mii de lei pentru Sărbătoarea Iei, o manifestare culturală finanțată cu ocazia Centenarului. Bine mă! Bravo! Centenarul ăsta fusese gândit în 2016 ca un prilej de lansare a unor mari proiecte de infrastructură, nu a unor serbări/petreceri în care spargem banii ca să ne pierdem cumva prin vaporii beției percepția asupra realităților crunte din țara noastră. Oare de câți bani sărbătorim anul ăsta, anul trecut și anul viitor în astfel de beții inutile?
Sau vreți să vorbim despre salarii? Spre deosebire de Sănătate (aia călărită acum de doamna Vasilescu, un alt etalon al parvenirii administrative) spre deosebire de Sănătatea restructurată volens-nolens de plecarea medicilor și a asistentelor în străinătate și unde creșterile de salarii s-au făcut prin realocări din salariile altora, în Administrația Locală, punctul de plecare al oricărui politruc obedient, nu numai că n-a existat nici urmă de restructurare, dar salariile au crescut destul de egal, într-un procent de aproape 60%. Oh! da, se simte! Nu numai că se simte, dar s-a simțit cu un an înaintea medicilor. Mai știți, Dragnea și Olguța le-au dat dreptul să-și facă salariile cât vor (în limita salariului viceprimarului, crescut și acela anterior) de la 1 iunie 2017.
Aceasta este lumea feudalismului local, obedient și piramidal, care a trimis un copil să facă tumbe în fața premierului, în fapt, în fața modelului de viață și de parvenire pe care această lume îl înțelege și îl trăiește. De aici și conflictul, unul cultural și profund aș zice, cu lumea corporatistă a internetului care nu a înțeles și a condamnat expunerea copilului. Din punctul lor de vedere, și părinții, și Consiliul Local, și doamna profesoară (ah! doamna profesoară!) n-au făcut decât să o introducă în viață pe fetița de trei ani de la Pitești. În acest mod de viață! Din punctul lor de vedere, tumba în fața mai marelui politic este singura traiectorie posibilă în România ce i-ar putea asigura succesul, sau, cel puțin, ar putea-o feri de problemele de decontare spitalicească ale fetiței de la Iași.
Sună cinic, dar este pe cât de răscolitor, pe atât de real. În final aproape totul se închide pe bani, deși în mod clar banii, sărăcia, astea sunt doar efecte. Cauza este conceptul de viață în sine. Parvenirea unora, dintr-o lume, este decontată de cealaltă lume, căci cineva trebuie să deconteze, nu? Păi, da! Nu închideți ochii! Nu vă uitați în altă parte! Nu dați vina (numai) pe Dragnea, deși, da, el este acum în vârful piramidei birocratice care adâncește cu fiecare zi prăpastia, disonanța celor două lumi! Conștienți cu toții de duritatea acestor realități naționale, să ne gândim mai mult la cum le putem demola, să ne gândim la cum le putem sparge așezarea atât de nedreaptă!
