Responsabilități și complicități… Pista de la Otopeni a zburat în salariile bugetarilor. Și în ale angajaților fictivi ai lui Dragnea.

Moise Guran

Călătoresc mult cu avionul. Fac peste 20 de curse pe an, dar am avut ani în care am zburat și de 50 de ori. Ca bucureștean, plec, firesc, de pe Otopeni și mă întorc pe Otopeni. Strict pe probabilități, mă calific printre cele mai probabile victime ale unei eventuale catastrofe aeriene cauzate de imbecilitatea, corupția și iresponsabilitatea celor care conduc statul român. Ceea ce mă șochează este însă altceva – incapacitatea noastră, a cetățenilor, de a corela câteva informații, ÎNAINTE, iar nu DUPĂ, producerea unei tragedii.

Deși știrea privind degradarea celor două piste ale Aeroportului Otopeni este din octombrie anul trecut, vă propun să trecem în revistă în ordine cronologică inversă un număr de știri care ar fi trebuit să prevestească ceva foarte rău.

• Vineri, 30 martie, la decolarea unei aeronave ELAL, Boeing 747, o partea a pistei a decolat împreună cu avionul. S-a decopertat pur și simplu. Cum avioanele sunt, cel mai des, aliniate la decolare, este un miracol că aeronava imediat următoare (intervalul de timp în care se acordă permisiunea de decolare este de câteva minute, 3-5 minute poate) nu a eșuat în afara pistei la o viteză de peste 150 de km/h. La decolarea unui 747 se verifică pista. S-a descoperit necazul, s-a oprit traficul, s-au apucat să repare. Dar dacă se producea decopertarea la un 737?
• Cinci zile mai devreme, pe 25 martie 2018, directorul Tarom spunea că schimbă aproape zilnic roțile aeronavelor, din cauza gropilor de pe pistele de la Otopeni. Taie cauciucurile. Ca pasager, ți se face rău când auzi asta… Te și vezi într-un avion care aterizează sau decolează, iar unul dintre cauciucuri explodează. Cum cele mai multe zboruri ale mele sunt interne, mi-am și imaginat un ATR al Tarom (poza de mai sus este făcută într-un astfel de avion) dezechilibrat și deraiat într-o astfel de situație.
• Ce întâmplare! Pe 23 martie 2018, chiar eu comentam pe acest blog despre tupeul lui Liviu Dragnea de a-și aduce apropiații ca angajați fictivi la Compania de Aeroporturi Otopeni.
• Pe 21 Martie 2018, Tăpălagă o identifica pe Cristina Neamțu, unul dintre angajații fictivi ai Companiei de Aeroporturi Otopeni, ca fiind o fostă consilieră a lui Liviu Dragnea.
• Pe 26 februarie 2018, raportul întocmit de Corpul de Control al ministrului Transporturilor este publicat integral pe site-ul aviation-headlines.
• Totuși, Digi 24 a aflat că raportul respectiv, în care sunt detaliate mai multe angajări fictive, bani aruncați, dar și lipsa unor investiții, fusese prezentat ministrului Transporturilor în octombrie 2017.
• Cu o lună înainte, același ministru aprobase ca 200 de milioane din profitul net de 330 de milioane al Companiei de Aeroporturi București să fie repartizate ca dividend. Mai rămâneau desigur 130 de milioane și pentru investiții, dar înțeleg acum că la halul în care sunt cele două piste, acești bani au fost alocați (parțial) pentru cârpeli. Da, deși această companie a fost pe profit an de an, nu s-au mai făcut reparații capitale de zece ani.
• Pe finalul lunii septembrie 2017 băncile înregistrau o criză de lichidități cauzată de retragerea bruscă a rezervelor companiilor de stat. Ministerul de Finanțe avea dificultăți în plata salariilor bugetarilor, după creșterile de la 1 iulie 2017. Premierul de atunci, Mihai Tudose, se burzuluia supărat că-s banii lui, nu i-a furat de la nimeni. Nu i-a furat, dar i-a luat de la investiții.

Acestea sunt faptele. Acum, chiar nu face nimeni niște legături de cauzalitate? Chiar nu e nimeni în stare să lege, strict pe cazul Companiei de Aeroporturi București, aceste puncte pentru a înțelege de ce corupția (angajările fictive ale lui Dragnea) și iresponsabilitatea (creșterea salariilor bugetarilor fără sursă, prin tăierea investițiilor, unele în infrastructura critică) pot fi cauze ale unor tragedii inevitabile. Aeroportul Otopeni este azi în situația unui Colectiv pe cale să se întâmple. Ne emoționăm, bocim, blestemăm, cerem demisii și acuzăm responsabilități DUPĂ, când lucrurile sunt atât de clare ÎNAINTE de producerea lor. De ce avem această atitudine reactivă? De ce nu ieșim în stradă acum, înainte de producerea unei tragedii? Vi se pare că acest caz, al Aeroportului Otopeni, este o poveste a drobului de sare? Atunci poate n-ați înțeles povestea drobului de sare. Da, corupția ucide, dar și nepăsarea, ignoranța, ce zic eu, toleranța noastră la corupție are partea ei de vină!