BĂTĂLIA FINALĂ

Moise Guran

Dacă în 1936, când nemții au reintrat în Renania, un singur soldat francez ar fi tras, fie și accidental, un cartuș, germanii s-ar fi retras imediat. Istoricii sunt în general de acord cu asta, dar la un moment dat după război, unul dintre generalii lui Hitler a povestit că probabil acesta ar fi pierdut și puterea, iar Al Doilea Război Mondial nu ar mai fi avut loc. Catastrofa Franței din mai 1940 n-a durat o lună, începuse de fapt de patru ani, prin diferite decizii greșite (calcule meschine sau defetiste, uneori) ale celor care n-au înțeles războiul pozițional inițial al lui Hitler, pentru a sfârși, firesc, surprinși de blitzkrieg. Marcând războiul dintre Dragnea și Justiție, în faze tactice, decapitarea DNA este echivalentul invadării Poloniei. Poziționările tactice s-au încheiat. Acum începe asaltul final.

Laura Codruța Kovesi. Popularul procuror-șef al DNA s-a dovedit până acum cea mai dură piatră din calea domnului Dragnea spre subordonarea totală a Justiției. În fapt, pare că a rămas ultima pe câmpul de bătălie. Astfel de oameni apar rar în istoria noastră. Chiar dacă ei există probabil tot timpul, devin vizibili cam unul la câteva decenii, căci societatea noastră, fiind una oligarhică, iar nu meritocratică, nu favorizează urcarea unor astfel de oameni în poziții vizibile, de lider. Atunci când un astfel de om ajunge într-o poziție de conducere, inspirând națiunea și provocând mutații profunde în parcursul acesteia, paradoxal, aproape de fiecare dată, tot națiunea îl devorează. Istoria îi recuperează pe acești oameni, dar prea târziu. Totuși, fiecare dintre ei are șansa lui. Nu e o regulă, nici o fatalitate. Pur și simplu ăsta este stadiul de dezvoltare al nației noastre, dar mă îndoiesc de faptul că doamna Kovesi va renunța cu una cu două la bătălie, acum. Dacă îi trece vreo secundă prin cap să demisioneze sau să accepte un post călduț pe la Cotroceni sau pe la Bruxelles, țin să o avertizez că o renunțare (și) din partea ei ar avea un efect devastator asupra societății. Unul chiar mai mare decât cel produs de capitularea fără luptă a lui Klaus Iohannis la numirea doamnei Dăncilă.

Klaus Iohannis. La câteva minute după încheierea conferinței lui Tudorel Toader, Sputnik a redeschis seria amenințărilor cu suspendarea la adresa Președintelui. Imediat după aceea, suspendarea s-a cântat într-un cor. Același. Așadar, domnul Iohannis s-a întors în situația în care era acum nici o lună. Mda! Pentru că așa se întâmplă când arăți că ești slab. Iar Iohannis a arătat slăbiciune, la fel cum Franța a arătat defetism în anii 30, plătind un preț cumplit în 1940. Președintele Iohannis a ratat câteva ocazii foarte bune pentru reformarea clasei politice. Și nu le-a ratat numai pentru el, le-a ratat pentru societate. Are instrumente puternice, am scris despre ele aici, dar nu are strategie, nu are vigoare, nici inițiativă. Nu conduce societatea propunând teme de dezbatere, referendumuri, negociind soluții între politicieni, înțelegeri între partide pentru obiective naționale ce nu pot fi atinse într-un singur mandat și care ne-ar asigura o mai mare coerență națională. Nu. Se mulțumește să pozeze în ultim apărator al democrației, chiar dacă, tot mai des, nu prea mai are ce apăra. Nu am fi ajuns în punctul în care suntem azi, decapitarea DNA, dacă Președintele era ceva mai implicat în a împiedica ticăloșiile pesediștilor decât de a culege profit electoral din ele. 

Dar Domnul Iohannis este reactiv, nederanjabil, are atitudinea unui funcționar parcă prea mulțumit de ceea ce îi scrie pe cartea de vizită, pentru a nu pleca acasă la ora 16 fix. Încurcat cumva, între tupeul de borfaș al domnului Dragnea și îndărătnicia doamnei Kovesi, Președintele României pare cel mai des o victimă slabă de înger. Cel mai util lucru pentru domnia sa ar fi să poată profita de popularitatea doamnei Kovesi. Dacă ar putea-o revoca altcineva, pentru ca apoi Iohannis să o poată prelua în echipa de la Cotroceni, cred că ar fi cel mai fericit. N-are chef nici de suspendări, nici de revocări, a obosit parcă anul trecut, când a descins, pe rând, în Guvern, în Stradă și în Parlament, iar de atunci se odihnește, căci pare că și-a consumat energia pentru tot restul mandatului. Acum, după ce Tudorel Toader a deschis procedura revocării, domnul Iohannis este nevoit să se trezească. Nu sunt sigur că o va face. Foarte probabil, Iohannis va fi în continuare reactiv, atent la câți oameni ies în stradă și la ce-i mai suflă unul sau altul în ureche, în legătură cu o eventuală suspendare a sa.  

Liviu Dragnea. Deși este departe de a fi un Hitler, pare că a înțeles unele elemente de tactică politică, depășindu-și întrucâtva condiția de mardeiaș grăbit să tranșeze rapid cu șișul situația. A obținut multe în acest an în care a abandonat tactica războiului fulger (OUG 13) pentru una pozițională, a cuceririlor treptate. Dar tocmai de aceea nu și-a rezolvat problemele penale. Procesele și anchetele curg în continuare. Să dăm timpul înapoi puțin, foarte puțin… Pe 14 februarie, când Liviu Dragnea a anunțat congres extraordinar la PSD pentru data de 10 martie (nici o lună, deci foarte din scurt), Tudorel Toader era deja în avionul ce-l aducea intempestiv și prematur înapoi din Japonia. Îl rechemase Dăncilă, omul lui Dragnea, dar să nu uităm că Toader este totuși la mâna lui Tăriceanu. Are vreo legătură congresul anunțat cu Tăriceanu? S-a speculat că acesta ar putea fi nominalizat candidat al coaliției pentru alegerile prezidențiale. Poate fi așa sau nu, e suficient doar ca la acest congres PSD să decidă că va avea un candidat comun cu ALDE. Nu sunt sigur că amânarea cu o săptămână a execuției Laurei Codruța Kovesi de către Tudorel Toader are legătură cu negocierile dintre Dragnea și Tăriceanu, sau cu faptul că, venită a doua zi după conferința maraton a doamnei Kovesi, execuția lui Toader ar fi isterizat pur și simplu lumea. Sigur că o amânare de o săptămână nu a schimbat foarte mult percepțiile, dar este de observat că situația nici nu are cum să nu fie tranșată până pe 10 martie.

Acum, următoarea întrebare este – dacă ai fi Liviu Dragnea, ai prefera să te duci la Congres cu pielea Codruței Kovesi în vârf de băț, trofeu, sau cu o încercare nereușită de a o demite? Nu cumva domnul Dragnea riscă mult dacă nu reușește să o dea jos pe Kovesi până pe 10 martie? Bun, dar asta depinde de Iohannis… Mda! Deci concentrarea celor doi, Dragnea și Tăriceanu, precum și a gurilor de foc mediatice de care dispun, va fi în perioada următoare mai mult pe Președinte.

Vor merge la suspendare, dacă Iohannis refuză revocarea doamnei Kovesi? E cam scurt timpul până pe 10 martie, căci va fi nevoie și de un aviz al Curții Constituționale. Dar dacă la congres, Dragnea cere un mandat pentru suspendarea președintelui? Parcă așa se mai leagă… În treacăt fie spus, Parlamentul tocmai i-a mărit substanțial salariul domnului Dorneanu. (Și domnului Ciorbea, Avocatul Poporului. Acesta din urmă este singurul care poate opri o eventuală ordonanță de urgență.)

Par mișcările finale, înaintea unui șah-mat, așa-i? Am scris până acum trei articole dedicate planificărilor pe care Dragnea părea că le face. Le găsiți aici, aici și aici. De data asta voi lăsa scenariul deschis, căci lucrurile se vor precipita rapid, am impresia. Dacă ați ajuns până aici cu cititul, cred că v-ați dat seama cât de periculoasă este situația. Reacția societății este cheia evoluțiilor pe termen scurt. Tot montajul literar-artistic de până acum, inclusiv cel al domnului Toader, a avut rolul demobilizării acesteia. Văd că mulți cred demersul inutil (pe cale de consecință și reacția societății), de vreme ce propunerea lui Toader nu are cum trece de Iohannis. Oare?