Demnitatea publică a lui Vâlcov și mesajele lui Dragnea

Moise Guran

Îl cunosc bine pe Darius Vâlcov. Sau așa credeam cu ceva ani în urmă. L-am apreciat pe vremea când a condus “Comisia Roșia Montană”, iar apoi, și mai mult, pe vremea când era ministru de Finanțe. Nu pentru că era vreun mare specialist, ci pentru că s-a consultat mult, cu toată lumea, când a făcut Codul Fiscal. Asta trebuie să facă un politician. După ce DNA-ul i-a devoalat sursa bunăstării și l-a trimis în judecată, Vâlcov s-a transformat, a devenit instrumentul lui Liviu Dragnea, omul de încredere al acestuia, uniți probabil în aceeași disperare de a scăpa de pușcărie, indiferent că distrug țara pentru asta. Prima întrebare este cât de legală e această numire. A doua, de ce a vrut Dragnea să-l pună pe Vâlcov într-o funcție de demnitate publică?

M-am uitat puțin prin legislație ca să văd dacă e posibil ca un cetățean trimis în judecată pentru fapte de corupție să poată ocupa o funcție publică, în condițiile în care Curtea Constituțională tocmai a stabilit că un funcționar trimis în judecată este obligatoriu suspendat.

În doctrină, funcția de “consilier de stat” este asimilată celor de demnitate publică, numite. Această funcție de “consilier de stat” este întâlnită în două instituții publice ale țării noastre – Guvernul României și Administrația Prezidențială. În noua Lege a Salarizării, atât “consilierii de stat” ai președintelui, cât și cei ai guvernului, sunt prevăzuți (în Anexa nr.  IX) la categoria Funcții de demnitate publică și au același indice de salarizare (8Xsalariul minim = 15.200 de lei), corespunzător nivelului unui secretar de stat (primul sub rangul de ministru).

De principiu, se aplică aceleași reguli cu care ne-am spart capul în cazul miniștrilor – acești funcționari sunt suspendați din funcție la trimiterea în judecată pentru o infracțiune comisă în exercitarea funcției respective, dar pot fi numite într-o funcție de demnitate publică persoanele judecate (dacă încă nu au o condamnare definitivă) pentru alte infracțiuni anterioare, chiar dacă acestea sunt de corupție.

Vă reamintesc faptul că NU există o decizie în acest sens a Curții Constituționale (nu pe trimiterea în judecată, ci doar pe începerea urmăririi penale), ci așa a interpretat Constituția (creând un soi de precedent) fostul președinte Traian Băsescu la numirea în funcția de ministru al Transporturilor a lui Relu Fenechiu.

Așadar, numirea lui Darius Vâlcov într-o funcție de consilier de stat (cu rang de secretar de stat) ESTE legală.

Dar!

Această numire, la Cabinetul Premierului, arată în primul rând faptul că Dragnea nu are nici în Dăncilă încredere 100%. Și Grindeanu, și Tudose păreau obedienți, fuseseră setați să fie telecomenzi ale domnului Dragnea, dar odată ajunși la Palatul Victoria li s-a întâmplat ceva. Ce? Nu știu exact ce, dar am observat că, în ambele cazuri, schimbarea de atitudine vine după un briefing/debriefing făcut de Comisia Europeană. Poate abia de atunci premierii României înțeleg cu adevărat conjunctura și mizele deciziilor pe care ei le iau (sau pe care Dragnea le cere) pentru țara noastră. Or, în prima sa zi de prim-ministru, doamna Dăncilă a fost “inaugurată” de comisarul european Corina Crețu. Câteva ore mai târziu, hop și Vâlcov!

În fine, numirea lui Vâlcov într-o demnitate publică mai dă două mesaje – primul este adresat judecătorilor, atât celor care se vor pronunța în dosarele de corupție ale lui Vâlcov, dar și celor care se vor pronunța în dosarul lui Dragnea. Și este un mesaj de forță – “Pentru că putem!”

Al doilea mesaj este adresat opiniei publice: “Pentru că NU ne mai pasă!”