Calculele politice bat aritmetica? Dacă Dăncilă nu e un geniu, dezastrul vine cu precizie aritmetică

Moise Guran

Țara are guvern, ceea ce e bine, iar provocările sale vor fi, vă rog să mă credeți, mai mari și mai serioase decât ale tuturor guvernelor de până acum. Asta pentru că Guvernul Dăncilă va avea de plătit ceea ce au acordat și legiferat deja, Guvernele Grindeanu și Tudose. Haideți să ne uităm puțin la câteva cifre. Simple. Ele arată, fără putință de tăgadă, că cineva care va rezolva situația țării noastre, chiar ar merita un Nobel în economie. Politicienii au decis că doamna Dăncilă este cel mai bun candidat… 

Nu ne luăm (deocamdată, vă explic mai târziu) după Bugetul votat deja de Parlament, ignorăm total Legea salarizării unitare (intrată în vigoare parțial de la 1 ianuarie), ignorăm și alte promisiuni făcute pensionarilor, medicilor și altor categorii sociale și pornim analiza doar pe ceea ce era în plată la finalul anului trecut. Că ce-i în mână nu-i minciună.

În luna decembrie 2017, doar pentru salariile celor din administrația locală, statul a cheltuit 3,7 miliarde de lei, adică cu 55% mai mult față de luna decembrie a anului 2016. Pentru salariile celor din administrația centrală (inclusiv medici, profesori, militari sau polițiști), statul a cheltuit 2,24 miliarde de lei, cu 20% mai mult decât cu un an în urmă. Asta ca să aveți și o imagine mai clară a creșterii salariilor în sistemul bugetar. Cifrele sunt scoase din execuțiile de pe site-ul Ministerului de Finanțe, le puteți verifica aici.

Cheltuielile lunare ale statului pentru asistență socială au fost de 8,44 miliarde de lei, cu o creștere anuală de 15%.

Presupunând că niciun salariu și nicio pensie nu au crescut și nu vor mai crește în 2018, noul guvern trebuie oricum să facă rost de un supliment de 14 miliarde de lei, adică 3 miliarde de euro, în plus față de 2017, doar pentru a plăti salariile bugetarilor (+5 mld lei) și pensiile (+9 mld lei) la nivelul actual. La un grad de colectare fiscală de sub 20%, economia trebuie deci să producă suplimentar cel puțin 15 miliarde de euro, pentru a susține doar salariile și pensiile la nivelul lunii decembrie 2017.

Dacă nu reușește să facă rost de acești bani, desigur, guvernului îi mai rămâne varianta de a opera restructurări de personal. Ceea ce nici nu va fi ușor, dar nici nu va fi în mod necesar rău. Adevărata problemă nu este creșterea salariilor, eu am fost, sunt și voi fi pentru salarii cât mai mari, adevărata problemă este că ele au fost mărite înainte de a avea sursa concretă a finanțării lor. Adică, de unde se plătesc toate acestea… Probabil n-am fi ajuns deloc unde suntem, dacă o guvernare mai rațională ar fi reformat întâi sistemele publice, asigurându-se că are exact oamenii de care e nevoie pe fiecare scaun de funcționar, la fiecare catedră în școli, în fiecare cabinet medical din țara asta, pentru a face astfel rost de resursa financiară necesară exact creșterii salariilor.

În absența ei, Guvernul Dăncilă va fi nevoit fie să sufle în economie, să o umfle cumva, să atragă adică investiții care să creeze baza fiscală (ca să obțină un PIB mai mare Comisia de Prognoză a luat în calcul o creștere a consumului în 2018 chiar mai mare decât în 2017), fie să se împrumute și mai mult. Dar, vai!, creșterea salariilor și pensiilor nu e singura problemă a guvernului Dăncilă. Cum creditele de angajament din anii anteriori se închid și ele pe deficitele anilor următori, urmează să vedem ce decontăm în 2018, din investițiile plecate din pixul doamnei Shaidehh în 2017. Acestea îngustează posibilitatea guvernului de a se împrumuta, în condițiile în care probabil chiar din februarie, presiunea de credite se va simți în dobânzile de pe piețele interne și în randamentele externe.

Trei miliarde de euro în plus am zis? Păi da, că am luat în calcul o extrapolare anuală a fondului de salarii din decembrie, care aducea o creștere de doar 5 miliarde de lei cu cheltuielile salariale. Legea Bugetului, aprobată în Parlament, cu o anvelopă salarială de 9% din PIB (numai pentru salarii, creșterea față de 2017 este de 12 miliarde de lei, finanțată parțial din pensiile private, așa cum am demonstrat aici), arată în primul rând că guvernul nici nu își pune problema unei restructurări în administrație. 

Mai urmează o nouă lege a pensiilor, care ar trebui să ducă la peste 100 de miliarde de lei cheltuielile cu asistența socială (+10% punctul de pensie, +20% pensia minimă).

Și deficitul? Vă dați seama cât de naivi sunt cei care cer toalete pentru cele 2400 de școli din România în care copiii merg în curte și nu au apă curentă ca să se spele pe mânuțe? De unde bani nene? Ne împrumutăm pentru altceva. Acești copii vor plăti datoriile astea, pe care le facem azi, pentru iluzorii transferuri de bunăstare, care se duc în inflație, de fapt. Copiii noștri ne vor judeca. Poate își vor da seama cum ne-am bătut joc de ei și ne vor lăsa în urmă, blestemându-ne, cu tot cu datoriile noastre.

Deci? Cum procedăm? Ce pensii private mai naționalizăm? Ce taxe și contribuții mai creștem? Înțelegeți acum de ce vă spuneam că și un laureat de Nobel în economie tot ar avea dificultăți în a conduce această țară, după tot răul făcut în 2017? Domnul Dragnea a considerat că doamna Vasilica Dăncilă e omul potrivit, iar Președintele Iohannis a fost de acord că e mai util pentru țară, nu să căutăm niște competenți în această situație, ci să lăsăm PSD-ul să o facă praf, ca să priceapă și cei care n-au capacitatea de a citi până la capăt un text ca acesta, sau de a-l înțelege. Bun. Bine. Eu îi urez succes doamnei Dăncilă. Ar cam fi timpul ca și țara noastră să aibă un laureat Nobel în economie, iar dacă Teleormanul ne va aduce această onoare națională… de ce nu?