Herr Iancule, fii căpitanul nostru!
Moise Guran
Inteligentă mișcarea cu conferința PNL+USR+Cioloș, alături de organizațiile civice. Ignorarea acestei nesperate uniri a Opoziției cu Strada de către televiziuni la care Cioloș era numit recent “un băiat care a fost și el comisar european”, mi-a lăsat impresia că Iohannis încă mai are emoții că altcineva ar putea fi candidatul Dreptei la președinție, în 2019. Herr Prezidente, cum zice Liviu Avram, când ați mers în ședința de guvern, aia cu elefanții, nevastă-mea a zis promit că-l mai votez o dată. M-a îndatorat cu chestia asta. Încă se mai simte îndatorată, dar să vă zic un secret, că dvs nu o cunoașteți ca mine… dacă mai îngheață mult în stradă și dvs nu faceți nimic, dacă nu vă depășiți spaimele și nu vă concediați consilierii care vă șoptesc în ureche că vă e suficient și vă avantajează ce face Dragnea acum, ca să mai luați o tură, apăi atunci îmi subevaluați mie puterea de influencer de la noi din bucătărie – dacă nu intrați în scenă acum, vă promit că nevastă-mea fie va vota în 2019 pe altcineva, fie se va alătura celor 61% care stau acasă la vot. Așa că, haideți să analizăm situația împreună, considerând că sunteți totuși președintele țării, politicianul cu cele mai multe voturi, reprezentantul națiunii și frâna ultimă în calea unor pericole majore.
Strada și Iohannis au în egală măsură nevoie unul de celălalt în criza actuală, căci nici președintele nu are șanse să oprească tăvălugul PSD fără Stradă, nici Strada nu prea mai are putere și, vă garantez, nu va avea ce face în cazul, tot mai probabil, în care gașca infracțională organizată din parlament va merge înainte.
A venit frigul, oamenii pleacă mai repede (unii sunt cu copiii), alții vin mai târziu și, dacă acum două săptămâni s-au strâns lejer la protest 20 de mii de oameni, probabil aceiași 20 de mii s-au rotit în Piața Victoriei și acum, astfel încât greu s-ar putea spune că au fost în același timp mai mult de 15 mii de oameni. Pur și simplu e mai greu să stai mai mult de două ore, la o temperatură apropiată de zero grade, pe un vânt tăios care trece prin tine.
De partea cealaltă, Președintele României, deși are unele instrumente de ultimă intervenție în procesul legislativ, adevărata sa putere stă exact în calitatea de lider național. Aceasta nici nu trebuie erodată cu ieșiri prea dese sau amestecarea calității de arbitru cu cea de jucător de partid, cum a făcut Traian Băsescu, dar nici nu trebuie aruncată în podul Cotrocenilor, la cucuvele, cum a făcut Ion Iliescu, un președinte absent, cvasi-decorativ după prăbușirea URSS și orientarea României într-o direcție europeană, o direcție în care Iliescu n-avea cum să creadă la modul sincer.
În calitatea sa de lider național, președintele dă mesaje. Iar când Strada obosește, mesajele o întăresc. În calitatea sa de arbitru politic, președintele dă mesaje parlamentului. Iar când parlamentul o ia razna, devenind anti-social, mesajele președintelui traversează ca un crucișător clasa politică, provocând polarizări, echilibrări sau re-echilibrări, așa cum, da, s-a întâmplat în februarie… Alegeri anticipate acum ar fi prea mult, spunea atunci Președintele Iohannis, avertizându-i totuși, în acest fel, pe parlamentari – nu vă jucați cu focul, dizolvarea parlamentului este totuși prevăzută în Constituție! Nu numai declanșarea procedurii, dar și mesajul în sine produce efecte.
În calitatea sa de reprezentant al națiunii în Executiv, președintele poate chema neîngrădit poporul la referendum și, mai ales, poate iniția modificarea Constituției.
Referendumul consultativ are o natură juridică ciudată în constituția noastră – este o formă de manifestare a suveranității, ceea ce dă rezultatului unui referendum o putere constituțională (recunoscută deja ca atare de deciziile CCR), dar nu modifică explicit Constituția, ci doar implicit, introducând unele restricții de legiferare pentru actele normative ce ar încălca voința poporului exprimată prin referendum. Mulți cred că un referendum ignorat nu produce efecte. Produce. Atât juridice, dar mai ales politice.
Acum, ceea ce TREBUIE să facă Președintele Iohannis este o combinație a acestor prerogative. Strada ar fi revigorată, de exemplu, de un mesaj. Cât despre un referendum, îmi pun întrebarea dacă CCR ar putea opri un proces legislativ pe care este chemată populația să se pronunțe. Poate că nu, poate că această Curte Constituțională va merge, la fel ca GIO din Parlament, până la capăt, dar, ia gândiți-vă, ce răspuns ar primi din Stradă o astfel de sfidare? Invers, ignorarea rezultatului unui referendum, ce efecte ar produce asupra populației? Dar în partidele din arcul guvernamental? Toată lumea vede lucrurile până la majoritatea parlamentară, inexpugnabilă, dar ce efecte ar avea o eventuală sfidare din partea acesteia asupra forțelor de opoziție? Dar, oare, o inițitivă de modificare a Constituției noastre, chiar respinsă în parlament, n-ar oferi un steag sub care se pot unifica și Strada, și Opoziția, alături de Președinte? Pe bune, cât credeți că va mai putea rezista o majoritate parlamentară în aceste condiții, plus o inevitabilă criză bugetară care va duce în mod inevitabil la șubrezirea guvernului? Căderea guvernului deschide procedura pentru dizolvarea parlamentului, știm cu toții, da?
Hai, că nu e greu! Nu e nici simplu, n-are cum să fie, căci situația țării noastre nu e una simplă. Dar oamenii sunt disperați, pierd perspectiva unei victorii și se demobiliează. Intrarea în scenă a Președintelui Iohannis nu mai poate fi amânată. Și așa a fost prea mult amânată.
Plec deseori de la premisa că Președintele Iohannis are în vedere și rațiuni de securitate națională pe care noi, muritorii, n-avem cum să le știm. De exemplu, a obținut, cum-necum, de la această majoritate parlamentară, acordul pentru achiziționarea rachetelor Patriot, în ciuda faptului că liderul acelei majorități a încercat șantajarea națiunii, creând o vulnerabilitate de securitate. Din rațiuni de strategie, am evitat până acum să mai scriu exact ce cred eu că ar trebui să facă președintele sau ce ar trebui să facă strada. Nici nu vreau să ofensez pe nimeni, dar nici nu o să dau idei unor consilieri israelieni. Am scris ce aș face dacă aș fi Dragnea pentru a pune în gardă forțele pozitive din societate. După evenimentele din februarie, președintele Iohannis a anunțat un referendum pe care nu l-a mai finalizat. Un coleg m-a întrebat atunci de ce nu plecăm și noi pe contraatac, cu referendumul ăla. Nu am un răspuns la această întrebare nici acum. Prefer să cred că Președintele a avut în vedere rațiuni superioare ce-mi depășesc mie puterea de înțelegere. Însă în curând vom ști dacă Iohannis a fost sau nu animat de asta sau de calcule electoraliste simple și meschine. Dacă Președintele nu vrea sau nu este capabil să preia inițiativa, dacă vom fi înfrânți și prăbușiți, atunci, categoric, va trebui să ne descurcăm și fără Iohannis. Va trebui să ne găsim alt căpitan, să ne retragem pe un alt aliniament și să continuăm, sub o formă sau alta, ceea ce se profilează a fi bătălia generației nostre – schimbarea clasei politice, reconstrucția instituțională a României și păstrarea țării pe un curs european. Eu nu am cum să renunț la asta. Dacă ai copii și nu vei pleca din țară, nici tu nu vei renunța. Strânge din dinți și capul sus!
UPDATE: Mi se atrage atenția că acest articol a fost comentat la Antena 3, iar cineva a considerat că sintagma „Fii căpitanul nostru” ar avea o conotație legionară. Dincolo de faptul că atitudinea mea anti-legionară este foarte cunoscută, cred că nimic din ceea ce am sugerat că poate face președintele în actuala criză nu are nici în clin nici în mânecă cu o atitudine de acest fel. Pur și simplu substantivul „căpitan”, cu c mic, are și alte valențe în limba română decât aceea de Căpitan al Legiunii. Probabil cei care au comentat nici nu știau că doar Corneliu Zelea Codreanu a purtat această denumire, nu și urmașul său Horia Sima. Deci ea nici nu putea fi atribuită altcuiva, dincolo de faptul că Iohannis apare într-o scenă din filmul Iancu Jianul. În schimb, am arătat în acest articol, cu argumente, nu cu afirmații menite a denigra, de ce mitingurile planificate de mitralierele PSD ar fi avut.
