Here comes the Cavalry! Sunt aliații poporului român, nu ai unui politician sau ai altuia!
Moise Guran
În iureșul de după comunicatul Departamentului de Stat al SUA am auzit pe la televizor pe cineva (cred că era fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu, un om pentru care am mult respect) spunând că nu-și amintește ca Statele Unite să mai fi avut o astfel de reacție de pe la mineriade. Da, SUA dau astfel de comunicate doar în situații foarte grave, folosirea expresiei „Statele Unite constată cu îngrijorare” sugerând nu numai un ton ultimativ, dar și o situație în evoluție spre o finalitate inacceptabilă pentru Statele Unite. Este jignitor pentru România un astfel de ton? Păi haideți să analizăm… Să vedem cine se mai simte jignit.
În primul rând, trebuie să constatăm faptul că acest tip de comunicat (oficial, venit de la Departamentul de Stat) se folosește față de aliați doar în situații limită. Dincolo de un astfel de comunicat mai poate fi doar un tweet de la Donald, în care să ne spună că el n-a zis că nu-i place mustața lui Dragnea… mă rog, instrumente de dialog cu Kim Jong-un, nu cu un stat aliat.
Trebuie că americanii au epuizat până acum toate metodele de dialog aliat. Dacă am fost atenți, am putut sesiza cu toții asta. Dați timpul înapoi, la conferința comună cu Iohannis, în care Trump a spus, textual: Știm exact ce se întâmplă în România. Iohannis va câștiga această luptă anticorupție. Are suportul nostru.
Asta era în iunie. Și povestea cu jugănirea Justiției părea atunci înghețată, chiar dacă, aveam să aflăm mai târziu, cam tot pe atunci o firmă de lobby de la Washington a fost angajată de un consilier al lui Iordache să-i aranjeze o întâlnire lui Liviu Dragnea cu mai mulți oficiali americani și cu Trump însuși. Nu au reușit nimic.
Au urmat apoi, în ordine, vizita lui Mihai Fifor în SUA (ciudatele întâlniri cu lobby-știi respectivi, în timp ce aici, în România, Dragnea alimenta o retorică anti-americană, sugerând că achiziția de armament depinde de majoritatea parlamentară pe care el o controlează și cerșind negocieri), iar apoi escala (“tehnică” sanki) secretarului de stat Rex Tillerson, la București, acum două săptămâni.
Aaa, și încă ceva! Manifestațiile de stradă. Poate pentru Codrin Ștefănescu 50 de mii de oameni în stradă nu înseamnă mare lucru, dar, am mai explicat și după protestele din februarie, UE, SUA, NATO nu sunt aliați ai unui om politic, nici ai lui Dragnea, nici ai lui Iohannis, ca persoane fizice, sunt aliați ai poporului român. Și atunci, și acum, aliații noștri au simțit că avem nevoie de ei.
După șantajul cu senatorii coaliției majoritare care au boicotat votul în Comisia de Apărare pentru achiziția de rachete Patriot, am avertizat că suntem într-o hostage country situation, iar americanii nu negociază cu teroriștii. Un alt amănunt, ce pare a fi scăpat tuturor observatorilor, este acela că tot ieri, puțin înainte de comunicatul Departamentului de Stat, președintele Iohannis a promulgat Legea pentru achiziția rachetelor Patriot, ceea ce înseamnă că acum acest program de înzestrare este strict între guvernele celor două țări, nu mai depinde nici de Congres, nici de Parlamentul României. Ceea ce înseamnă că doar o răsturnare a viziunii executive mai poate opri derularea programului.
Se tem americanii de o răsturnare a viziunii Executivului (Președinte + Guvern) din România? Probabil că da.
Ar mai fi, în context, de urmărit situația din Polonia, care evoluează aproape identic, dar cu un pas înaintea celei din România. Și ei își fac terci Justiția, dar au în plus față de noi mulțimi fascistoide în stradă (articol cu poze aici, din 15 noiembrie), marșuri care, chiar dacă nu-s de un milion de oameni și nu se văd de pe Marte, îngrozesc orice om cât de cât educat în spiritul democrației.
Corelarea celor două țări este chiar ciudată.
Având acest tablou, parcă altfel înțelegi comunicatul Departamentului de Stat, este? Ce știa atât de exact, în iunie, Donald Trump? Nu mai sunt chestiuni de politică internă aceste lucruri. Bănuiala mea este că ceea ce încearcă să prevină americanii este suspendarea președintelui Iohannis. Dacă au dat comunicatul respectiv, cum spuneam, un gest extrem și neobișnuit, cel mai probabil au și informații în acest sens, dar au epuizat toate celelalte modalități de comunicare. Recitiți acest articol (click aici) de acum o săptămână. Pe finalul lui vă avertizam că suspendarea președintelui implică intrarea în joc a unor alte forțe, mult mai mari și mai periculoase, la capătul unui război hybrid, deja început. Da, la ruși mă gândeam, indiferent că Dragnea, Tăriceanu și alți rudimentari ai politicii românești au înțeles sau nu cine îi consiliază și către ce îi conduce această consiliere. În perioada următoare, o să vedem probabil o recrudescență a discursului naționalist, anti-american, anti-european și, evident anti-Iohannis. Inclusiv acest comunicat al Departamentului de Stat va fi folosit, deși americanii încearcă doar să protejeze poporul român de forțe care-i depășesc capacitatea de apărare.
Așa că, da, România moare! Nu e invadată, dar e sinucisă. Fără să-și dea seama, treptat, prin anihilarea unor anticorpi, așa cum este DNA, prin polarizarea populației, cu bani, dar și politică (a celor care l-au votat pe Iohannis cu cei care au votat PSD) și, în final, prin învrăjbirea uneia sau mai multor provincii istorice, în numele patriotismului chiar, împotriva unei majorități bucureștene corupte sau în numele unei independențe geto-dace împotriva invadatorilor americani. Nu contează retorica, ea e doar un instrument, ceea ce contează e finalitatea ei. De aceea, vă repet – se apropie Ziua Unirii Noastre. Să urmărim cu toții, indiferent de opinii, un singur lucru – Unitatea. Nu la mici, nu la ciolanul afumat, nu la uniri de paradă. Cu calm, cu răbdare, dar cu tenacitate. România are nevoie de noi.
