Ce știe orice buticar, dar nu știe ministrul de Finanțe – corelația dintre salariul minim și TVA
Moise Guran
Execuția bugetară după trei trimestre arată câteva chestii simple, mai ales dacă NU ești ministru, specialist, sau macro-economist. Deși economia crește, încasările din TVA sunt mai mici ca anul trecut. Dacă socotim și creșterea economică, lipsesc vreo 10 miliarde de lei, pe care statul nu le ia, nu știe nici el de ce. În schimb, câștigul de vreo 7 miliarde de lei de la contribuții trebuie ponderat cu 39% din cele 9 miliarde date în plus la salariile bugetarilor, căci sunt bani care nu există, statul îi dă pe o parte și îi ia pe alta. Rezultă că statul a crescut în nouă luni sarcina fiscală cu vreo 2 miliarde de euro, numai din creșterea salariului minim pe economie.
Problema cu salariul ăsta minim nu e că mai și crește, ci că el crește în ritm susținut deja de vreo patru ani, iar ce a anunțat acum Olguța e o creștere de 35% în două luni. Nu cred că mai contează… 1900 de lei sau 1900 de euro, Olguța, duamnă! e ca la o licitație absurdă de tip cacealma… Mecanismul tot ăla este și orice buticar vi-l poate explica.
Pe de o parte, deja numărul celor care nu-și mai permiteau să plătească salariul minim crescuse, așa că unii dintre ei și-au trecut în acte angajații pe șase ore, pe patru, sau chiar pe două ore pe zi. De asta v-ați cam prins și voi, guvernanților, căci de aici și ordonanța aia cu plata contribuțiilor la 8 ore pentru cei care au contract pe 4 sau 2 ore de lucru, reluată, văd acum (dar e destul de neclar în comunicatul guvernului), după ce fusese respinsă de Parlament. Dar adevărata problemă este cu cei care n-au mai putut să le mărească salariile celorlalți angajați, ale celor care sigur nu meritau să fie plătiți cu salariul minim pe economie. Patronul săracu, ce să mai facă, dacă prin creșterea salariului minim a ajuns să-și plătească toți angajații în mod egal?
Simplu și firesc, atât în prima, cât și în a doua categorie, patronul a început să-i plătească parțial la negru. Numai că banii la negru nu vin din profitul patronului, cum ar putea crede unii de la ministerul de Finanțe, că nu-i nimeni prost să plătească impozit pe profit și pe dividende pentru ce urmează să dea. Banii la negru vin din alți bani la negru, cheltuieli la negru implică venituri la negru, într-o contabilitate paralelă pe care nu e tocmai ușor să o ții, că ajungi la pușcărie dacă nu o ții bine.
În altă ordine de idei, creșterea salariului minim (în fapt o creștere a fiscalității pe forța de muncă și a costurilor totale cu aceasta) a pus o presiune pe patroni să facă rost de bani cash, la negru, pentru plata parțială la negru a celor cărora li s-au redus doar pe hârtie orele de lucru, dar și a celor cărora trebuia să le mai dea ceva în plus, că erau calificați și i-a ajuns din urmă creșterea salariului minim.
Să nu vezi că despre asta e vorba în scăderea cu 5% a încasărilor din accize (în ciuda creșterii accizelor) și în scăderea încasărilor din TVA, în plin boom al vânzărilor, asta arată doar o mare neghiobie.
Acum, creșterea în continuare a salariului minim nici nu mai contează foarte mult, căci cel mai probabil efect va fi acela că vom deveni o țară de angajați în part-time. Și nu, multinaționalele nu sunt afectate, căci ele, chiar dacă nu își permit să facă evaziune, au externalizat deja munca necalificată (servicii de curățenie, pază, etc) către firme mai mici care nu numai că își permit evaziune, dar sunt nevoite să o facă.
În Cel mai iubit dintre pământeni un judecător îi spune unui învățător care refuzase vaccinarea copiilor – sunt mai multe feluri de prostie. E prostia pură și simplă și e prostia penală, pentru care faci pușcărie. În cazul nostru, vă spun așa – există prostii individuale și prostii de nivel înalt. Astea din urmă produc pagube urâte, recesiuni, crize, sărăcie. Oricât de paradoxal ar suna, în curând prea mulți vor plânge de sărăcie, fără să poată înțelege cum li s-a tras asta în primul rând de la creșterea salariului minim pe economie.
LATER EDIT: Până la urmă nu e nicio măsură de stimulare a mediului de afaceri, cum zice Guvernul. Aplicarea Contribuției asiguratorie pentru muncă (taxa de solidaritate despre care am scris aici) anulează efectul scăderii Impozitului pe salariu de 16% la 10%.