Auzi, Livache… De ce n-am făcut noi, domnule, autostrăzi?

Moise Guran

O remaniere într-un guvern de tip Dragnea e mai plictisitoare decât schimbarea unor vagoane de tren cu altele, cam la fel… Ale vechi n-aveau căldură, astea noi au căldură, dar nu se închid toate geamurile… rezultatul e cam tot ăla pentru călători. Dragnea a reușit să amâne puțin momentul remanierii, sub pretextul absenței lui Tăriceanu care, aparent, îi rămâne aliat. Îl va folosi pe post de nebun (pentru a-i amenința pe pesediști cu pierderea majorității, dacă se supără Călin-Nebunul), dar trucul devine inutil dacă Tudose știe să continue atacul. Nu toți cei care cer negocieri de pace vor cu adevărat pacea. Deseori, negocierile reprezintă doar timp pierdut sau câștigat.

Trebuie să ai  o anumită rezistență gastrică, să-l poți asculta serios pe domnul Tudose vorbind despre faptul că vrea dezvoltare și autostrăzi, educație iar nu țânșpe manuale de sport, fără să nu te apuce fie râsul, fie greața. Acest război din PSD este despre Justiție, nu despre performanțe de guvernare. Ce performanțe? Domnul Tudose a căzut din pat, buimac, după nouă luni de beție din care nu-și mai amintește nimic, se uită nevinovat în jur și nu înțelege unde-s autostrăzile?

Măcar ceilalți, ai lui Dragnea, au un scop precis, pe față declarat, de jugănire a Justiției ca să scape de dosarele penale. Că din când în când mai îmbracă asta într-un soi de frazeologie stearpă, urlând că Justiția e noua Securitate, pe bune, probabil știu și ei că această retorică atinge foarte puțin oameni și aceia foarte limitați din punct de vedere intelectual. Păi n-a zis Nicolicea că PSD n-a câștigat alegerile ca să facă autostrăzi, ci ca să mărească salariile? Acuma Tudose pretinde că el voia de fapt autostrăzi? Sau vrea să-l zboare, mort-copt, pe omul lui Dragnea (Cuc) de la ministerul care NU face autostrăzi? Încerc doar să vă arăt câtă distanță e între intențiile lor reale și modul în care negocierile se reflectă populist în spațiul public…

Cât de inteligent să fii ca să nu poți face corelația între mita electorală împinsă dincolo de limitele falimentului bugetului public și bătălia împotriva Justiției, care nu e nici pentru bugetari, nici pentru pensionari, trebuie doar acceptată de aceștia întru slăvita evadare a celor care dau cu banii în populație?

Dar nu, domnul Tudose poate pretinde fără să clipească, sau clipind alb, natural (de la lumina care-i mai pătrunde uneori pe sub fioroasele sprâncene) că n-avem performanțe la autostrăzi și că el vrea altceva.

Cuc, Shhaideh… astea-s de acum poziții pe tabla de șah a bătăliei.

Între timp, un alt sondaj, mult mai credibil, făcut de IMAS, arată o evoluție catastrofică, apropo de popularitate… Spune Alin Teodorescu (la Digi, aici înregistrarea emisiunii) că episodul OUG 13 a provocat o pierdere de un milion de voturi pentru PSD, iar schimbarea Guvernului Grindeanu pierderea altor 500 de mii de votanți. Cota de încrederea a lui Liviu Dragnea tinde spre cea a lui Traian Băsescu, în condițiile în care unul a tăiat salariile bugetarilor acum mai bine de șapte ani, iar celălalt le-a mărit, acum câteva luni. Ciudat, nu? NU! Așa funcționează mentalul colectiv. Mai țineți cont de faptul că cercetarea IMAS a avut loc înainte ca românii să afle de creșterea accizelor, înainte de vitejia cu criza de finanțare și umflarea ROBOR, înainte de alte răsuciri pe programul de guvernare ce abia urmează, în această toamnă.

Bineînțeles că și acest sondaj este (sau va fi) folosit ca o armă pe tabla de joc. Abia aceste cifre pot produce o ruptură internă în PSD, între aripa penală pură și cea oportunistă, care ar fi înclinat oricum spre Tudose de îndată ce Dragnea va fi pierdut controlul banilor (Sevil Shhaideh).

Totuși, negociind, premierul Tudose riscă să piardă sinergia atacului rapid.

Paradoxal, remanierea nu-l ajută pe Tudose, ci pe Dragnea, care câștigă astfel timp și, vă spuneam de ieri, pentru el, cel aflat sub atac, timpul este elementul cel mai important, pe termen scurt. Remanierea, făcută ostentativ, împotriva lui Dragnea, este o deschidere interesantă a unui conflict, dar, odată ce Dragnea a decis că nu e momentul acum să riposteze, între el și Tudose va începe un concurs de racolat piese, dintre noii și mai vechii pesediști, miniștri sau doar baroni pe acolo pe la partid, o acumulare de resurse și aliați pentru bătălia care acum se amână, poate, dar care devine totuși inevitabilă, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat.

Doar ca să vă dau un exemplu, odată eliminată din schemă Sevil Shhaideh, capătă un rol mai important Ciolacu, sau Bădălău, sau alții pentru al căror sprijin se vor bate deopotrivă și Dragnea și Tudose, fiecare jonglând cu interese și bani (banii statului) pentru a-i avea de susținători în Ziua Z, ziua debarcării.

Ei bine, pe mine exact acest concurs mă îngrijorează. Sigur că e pozitiv faptul că Premierul Tudose, din rațiuni pe care încă nu le înțelegem exact, a luat acum decizia să-l confrunte pe Dragnea (la fel cum încă nu putem înțelege motivul pentru care Dragnea l-a nominalizat pe Tudose pentru funcția de premier, acum trei luni), dar să nu uităm, trenul e același… aceiași penali, aceleași interese jonglate. Această bătălie nu poate aduce soluții pentru rezolvarea crizei bugetare. Poate amâna sau anula prostiile fiscale anunțate pentru 1 ianuarie, da, poate acorda un respiro Justiției, aflate sub asediu de nouă luni, e adevărat și asta, dar numai până când taberele se vor reface. Apoi, o luăm de la capăt.