Măi! Socialiștilor! O mai știți pe aia cu “nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine”? Să devoalăm împreună un trucaj statistic!
După ce au venit datele de execuție bugetară pe prima jumătate a anului, m-am uitat după o corelație, căci o idee mă chinuia de câteva săptămâni… Minus un miliard și ceva la TVA, față de anul trecut, minus aproape un miliard la Cheltuieli de Capital (aka investiții publice). Atâta doar că banii trimiși de stat în economie nu sunt doar în capitolul ăla de Cheltuieli de Capital, ci, așa cum observă cei de la Hotnews, le includ și pe cele aferente programelor de dezvoltare finanțate din surse interne și externe. Anul ăsta, diferența față de anul trecut e de la 6 mld lei, la 11 mld lei. Deci, la jumătate. Dacă te uiți și mai atent în cheltuielile alea de capital ale statului, observi că amărâta de companie de autostrăzi n-a avut nevoie decât de 100 de milioane de euro în prima jumătate a anului. Dar acum, ia aplicați 19% (TVA) la diferența lipsă de investiții față de anul trecut (5 mld lei)… Ah! Ce coincidență! Cam ăia-s banii ce lipsesc de la TVA.
Marele mister al scăderii încasărilor din TVA (cu care își sparg capetele geniile ce au conceput programul din scoarță-n scoarță), în condițiile unei creșteri economice de peste 5%, nu este totuși integral rezolvat de prăbușirea investițiilor publice în primele șase luni ale anului. Mai țineți cont și de faptul că evoluția economiei (creșterea PIB) se corectează cu deficitul comercial (mărfuri și servicii), dar și cu taxele pe consum, adică cu acest minus de la TVA.
Totodată, valoarea adăugată, așa cum se calculează ea în România, este umflată de salariile bugetarilor (criteriul ușor imbecil prin care este luat în considerare aportul sistemului bugetar la creșterea economiei). Or cheltuielile de personal ale statului român au crescut cu 19,5% în primele șase luni (+5,4 mld lei!). Pe de altă parte, dacă scazi suplimentul de impozite pe salariile bugetarilor (850 mil lei) din plusul de 1,5 mld. lei, impozite pe salarii încasate de stat, mai rămâi cu 636 mil lei, impozite colectate suplimentar pe salariile din privat. Cum impozitele pe profitul firmelor a scăzut în această perioadă cu 582 mil de lei, rezultă că cea mai mare parte a creșterilor de venituri pentru salariații din privat vine dintr-un transfer dinspre profitul firmelor la care aceștia lucrează, iar nu dintr-o creștere reală a valorii adăugate (bogăție nou creată).
Asistăm, așadar, la un transfer de prosperitate, iar nu la o creștere reală propriu-zisă a bogăției naționale. Ceea ce tot nu explică nici creșterea economică de peste 5% din primul semestru, nici scăderea catastrofală a încasărilor din TVA. E clar că nici veniturile firmelor existente, nici marjele lor brute nu au crescut cu acel 5%, dar socotind la peste 1,5 (din cinci procente) aportul la PIB al trucului cu creșterea salariilor bugetarilor, socotind cam tot pe acolo și diminuarea creșterii economice pe explozia importurilor (deficit net 1,1 mld euro în primele cinci luni, zice BNR), se observă cu ochiul liber că din poză mai lipsește cineva.
Pe de o parte, tot BNR spune că investițiile străine directe au scăzut cu 12%, dar, o altă statistică, de la ONRC, arată o explozie a înființării de noi firme (+30%).
Concluzia mea este că asistăm la un film prost. Mi se face și rău când mă gândesc la cum ar putea arăta finalul său. Fără creșeterea salariului minim pe economie, Statistica Oficială cu greu ar fi putut raporta o creștere mai mare de 2-3% a PIB. Pe de altă parte, să nu uităm, economia neagră produce PIB (creștere economică), dar nu se vede în bugetul statului. O parte a firmelor existente au început deja restructurare de activitate, fie prin stoparea investițiilor, fie prin concedieri, pentru a face față creșterii salariului minim. Dar, alimentați de euforia consumului (din import, mare parte) și de cifrele abracadabrante ale creșterii, alți români și-au făcut curaj să-și înființeze firme, să presteze activități, să creeze lucruri în țara noastră. Bravo lor! Să fie totuși atenți, că s-ar putea să aterizăm pe burtă, în curând. Cel mai grav fenomen rămâne însă înjumătățirea investițiilor publice. În mod iresponsabil, nu numai votanții lui Dragnea, dar și votanții acestor votanți au uitat corelația dintre muncă și salariu. Stoparea investițiilor limitează activitatea, munca, pâinea (măi socialiștilor!) dar creșterea salariilor alimentează iluzia unei abundențe cu bani, a unor performanțe care nu există. Balamuc, nu alta!
