Următorul Guvern e decisiv pentru România… Ne dezvoltăm acum cu europenii sau rămânem săraci și corupți 

Anca Grădinaru

Consiliul European de vară tocmai s-a încheiat cu angajamente politice istorice, asumate și de România, prin Președintele Klaus Iohannis. Cel mai important angajament este acela de a dezvolta o industrie de Apărare comună. Se va începe cu tehnica militară. Pentru asta, Uniunea va aloca în următorii 10 ani,  zeci de miliarde de euro pentru cercetare și construcția de noi echipamente, inclusiv arme și mijloace de transport. Cum vor fi cheltuiți, a povestit la Europa FM, fostul ministru al Apărării, Mihnea Motoc, în prezent consilier pe Apărare al președintelui Comisiei Europene. Planul este ca revoluția din această industrie să o facă firmele private și de stat din domeniu, în asociere (PPP).

Deja, Franța, Germania, Spania și Italia au alocat 25 de milioane de euro pentru proiectarea de drone maritime, nave și sisteme de comunicații inteligente pentru soldați. În același timp, vor fi activate grupurile de luptă, formate din batalioane comune. Ele există pe hârtie de vreo câțiva ani, dar până acum, nicio țară membră nu a dorit să dea bani pentru asta, odată ce SUA  cheltuie oricum, pentru apărarea aliaților europeni mai mult decât alocă ei înșiși la un loc. Interesant este că activarea acestor batalioane, 18 la număr, formate fiecare, din cel mult 1.500 de militari, are loc, nu după anexarea Crimeei de către Rusia, ci după ce președintele SUA, Donald Trump, a somat Germania și alte țări europene să aloce măcar 2% din bugetul propriu pentru Apărare.

Acum, lucrurile merg mai departe. S-a discutat chiar de primele misiuni ale acestor grupuri de luptă care vor fi trimise în Mediterana, să combată rețelele de traficanți de imigranți.

Liderii UE au hotărât așadar să-și creeze o apărare comună, independentă de NATO. Președintele Comisiei Europene, Jean Claude Junker, spunea joi, la Bruxelles, că împreună, țările din Uniune alocă Apărării jumătate din cât alocă SUA, însă eficiența nu depășește 15%. Și exemplifica: “În UE, avem 17 tipuri de tancuri, în SUA unul singur.”

Nimeni nu spune că Europa se pregătește de război. Optimiștii explică deciziile liderilor europeni prin dorința sau datoria de a nu se mai baza pe SUA atât de mult. E o chestiune de orgoliu între Franța și Germania, susținătorii unei Apărări comune, și SUA, condusă acum de un lider imprevizibil dar care le-a spus verde în față Angelei Merkel și lui Emmanuel Macron că “USA interests are first” și că americanul de rând n-are de ce să mai plătescă pentru alții. Cu toate acestea, Trump a aprobat recent alocarea a peste 4,5 miliarde de dolari apărării europene în 2018, cu mult peste ce a aprobat Obama pentru 2017.

E vorba însă și de întoarcerea investițiilor și așa trebuie înțeleasă o viitoare concurență între NATO și Armata UE. În Europa, cele mai mari companii de armament și capabilități militare se află în Franța, Germania, Spania, Italia dar și în Suedia. Cu acestea trebuie să ne asociem noi acum, să scoatem fabricile noastre din rugină, să le modernizăm și să construim ce avem nevoie.

Președintele Klaus Iohannis a spus la Bruxelles că România are un plan pentru asta și vrea să intre în acest program de cercetare și construire de tehnologii militare. Numai că liderii UE au decis ca în trei luni, fiecare țară să vină cu propriul plan – ce vrea să construiască fiecare, cât anume și cu cine se asociază. Aici apare problema. Timpul este este extrem de scurt, iar Ministerul Apărării, deși are 2% din PIB alocat inclusiv pentru înzestrare,  nu a semnat niciun contract major în prima parte a anului.

Tentativa de construire de fregate făcută de Guvernul Cioloș  a ajuns dosar penal la Parchetul General, nimeni nu știe de ce. Ministerul Apărării și Guvernul nu au  semnat contracte nici pentru fregate, nici pentru blindate, nici măcar pentru uniformele promise de doi ani (doar militarii care au defilat cu ele de 1 Decembrie le-au văzut), deși există bani mulți.

La Interviurile Europa FM, imediat după vizita președintelui în SUA, consilierul său pe probleme de politică externă, Bogdan Aurescu, se întreba retoric: Vă dați seama ce ar însemna ca după ce ne-au lăudat toți, inclusiv Donald Trump, la Casa Albă, că am dat 2% pentru Apărare, acum, să zicem că n-am fost în stare să-i cheltuim? (Era răspunsul la întrebarea mea, ce se va întâmpla dacă la rectificarea din vară, Guernul va lua bani înapoi de la Armată?)

Astfel, acum, după Consiliul European, apare îngrijorarea că fie nu vom depune proiecte de cercetare și construcție de echipamente la timp, ca să primim o parte din bani de la UE, gratis, fie depunem proiecte făcute în grabă și construim căști antiglonț de 5 kilograme bucata.

Despre restul banilor europeni ce să mai vorbim? 0% absorbție din bugetul 2017- 2020, iar la Planul Junker de investiții, lansat acum peste 3 ani mai mult ne facem de râs. În Uniunea Europeană au fost create, după sfârșitul crizei economice, 10 milioane de noi locuri de muncă, cele mai multe ca urmare acestui plan de investiții. Proiectele (peste 200) depuse la început de Guvernul Ponta, au fost respinde de la finanțare pentru că erau scrise în bătaie de joc.

România are totuși acum o imagine politică bună în Uniune, în ciuda acestor rămâneri în urmă, pe care liderii europeni le cred cauzate inclusiv de corupție și birocrație. Faptul că președintele Klaus Iohannis a oprit într-o primă fază, elefantul pus de PSD să calce în picioare legislația anticorupție și că sute de mii de oameni au protestat zile la rând, în frig, pentru valorile Uniunii, au schimbat imaginea României. Angela Merkel l-a chemat lunea trecură pe președinte la Berlin, Emmanuel Macron a vrut să discute cu Klaus Iohannis la Bruxelles și a făcut-o, ba chiar va veni în România în acest an.

L-am însoțit pe Președinte în aceste vizite și a fost evident că liderii care își asumă să transforme UE după BREXIT  vor România aproape. La conferința comună de presă Merkel-Macron de la finalul Consiliului, președintele francez a spus: “Atunci când Franța și Germania nu merg împreună, în Europa nu există progres.” Dar contează enorm ca România să se dezvolte și să crescă în comunitatea căreia îi datorează tot ce s-a întâmplat mai bun din punct de vedere economic și social în ultimii zece ani.