Gabi, n-ai vrea tu o statuie la Vaslui?

Moise Guran

Era o modă după Revoluție să ne înfrățim fiecare oraș, comună și municipiu cu altele din Occident, din Franța în special. Să venim unii pe la alții, să vedem cum e pe la voi, cum e pe la noi… chestii mișto, ce să mai! Eu vreau să propun o înfrățire… să fie municipiul București înfrățit cu tot județul Vaslui. Se poate sau trebuie să ia meditații la franceză pentru asta? Să ne înfrățim la hrană! Spirituală și alimentară! Uite! în semn de înfrățire, eu, ca bucureștean, le-aș trimite și o Sfântă… Sau poate doar banii ei de hrană spirituală.

Județul Vaslui e mai mare decât Municipiul București, dar are cam de cinci ori mai puțină populație. Din punctul ăsta de vedere, al populației, Bucureștiul s-ar putea înfrăți cu trei sau chiar patru județe mai mici din România. De exemplu, s-ar putea înfrăți cu Giurgiu, Teleorman, Vaslui și Mehedinți.

Aceste județe, ca toate celelalte din România, sunt administrate după o lege, căreia îi zice, previzibil și lipsit de imaginație, Legea Administrației Locale. Spre deosebire de ele, Municipiul propus de mine spre înfrățire, și anume București, are o lege a lui, specială, după care este administrat de primarele nostru cu blăniță sau cu pălăriuță, doamna Gabriela Firea.

Bucureștiul are o lege numai a lui nu ca să ia mai mulți bani, ci exact pe dos, pentru că dacă s-ar ghida după Legea Administrației Locale, ar lua mai mulți bani, aferenți cotelor din impozitul pe salarii și din TVA. Care cote, fiind vorba de București, capitala țării noastre, ar fi monstruoase și ar rămâne și mai puțini bani la alelalte județe (fonduri de echilibrare, cum le zice), inclusiv la Vaslui.

Dar, chiar și așa, cu banii diminuați, Bucureștiului tot îi rămân, după cum ați auzit, 55 de milioane de lei, de investit anul ăsta în statui și biserici, pentru hrana spirituală a bucureștenilor. Ceea ce ar fi ok, dacă suma n-ar fi comparabilă cu bugetul cam cât sumele de echilibrare pe care le dă în medie statul român județelor Giurgiu, Teleorman, Vaslui și Mehedinți.

Cum cea mai mare parte a acestor bani ajung pe ajutoare sociale, adică pe mâncarea săracilor, rezultă că dacă (punem așa ipotetic și socialist până la capăt) anul ăsta bucureștenii s-ar hrăni spiritual doar cu statuile și bisericile pe care deja le au, săracii dintr-unul dintre județele Giurgiu, Teleorman, Vaslui și Mehedinți s-ar putea hrăni, da’ nu spiritual ci alimentar-digestiv, cam de două ori mai mult.

Hai să forțăm imaginația și solidaritatea socială până la capăt, vreți? Vă mai amintiți statistica ce arată că unul din zece copii din România merge flămând la culcare? Ei bine, în Giurgiu, Teleorman, Vaslui și Mehedinți, trăiesc 10% din copiii României. Poate nu exact ăia 10% care merg flămânzi la culcare, că sărăcia nu este exclusivitatea celor patru județe pe care le-am luat eu drept exemplu, dar înțelegeți unde bat, nu-i așa?

Și atunci, întreb și eu ca păcătosul, în Postul Paștelui, ce e acela un chip cioplit, dacă stai să te gândești? Biblia spune să nu te închini la el, deci nici la ban să nu te-nchini? Dar, pe lângă un copil din Vaslui ce merge flămând la culcare, mai îndrăznește cineva să spună că bucureșteanului îi trebuie 55 de milioane de lei pe an ca să se-nchine? De-aia vă spun, atent, să nu comit vreo blasfemie, în calitate de bucureștean, m-aș înfrăți vreo patru ani cu Vasluiul, Teleormanul, cu Giurgiu și cu Mehedințiul, pe rând. Că și ăia sunt români, nu somalezi, sunt socialiști și ei, votanți de PSD, oameni și creștini, la fel ca noi ăștia breji de ne-am ales-o pe Sfânta Gabriela la Primărie.