Decizie CCR: DNA nu mai poate „veni să îi ia”
Moise Guran
Nu-mi dau seama cât de gravă este decizia Curții Constituționale, am tentația să aștept motivarea ei, deși nici nu știu cum ar putea fi justificat ceea ce scrie în comunicatul-decizie de azi. Pe de altă parte, mă mir și eu de cât m-a surprins această decizie, căci n-ar fi trebuit. Poate pentru că declarațiile președintelui acestei instituții, onorabilul Valer Dorneanu, sunt pur și simplu halucinante! Mi se pare că am ajuns cu democrația românească într-o fundătură și că nu vom mai putea ieși de aici dintr-un motiv simplu – Curtea pare a fi creat un soi de superimunitate penală pentru miniștri care, zice domnul Dorneanu, nu pot fi deranjați cu mizilicuri precum anchete privind legalitatea actelor lor. Dacă nu cumva am înțeles eu greșit, Curtea Constituțională tocmai i-a făcut pe miniștri voievozi, oameni cu puteri de viață și de moarte, incomparabile cu ale supușilor. Sloganul des strigat în aceste zile – DNA, să vină să vă ia! e neconstituțional. Deci, cu ce ar trebui să se mai ocupe DNA? Cu miniștri nu! Doamna Kovesi, ia vedeți ce mai fac nașii de tren! În curând doar pe ei îi veți mai putea ancheta!
Scriam dimineață că procurorii DNA au făcut o foarte inteligentă mișcare, anticipând probabil decizia Curții Constituționale. Așa că au comunicat exact ce au descoperit și ce n-au descoperit în cazul Ordonanței 13, trimițând Parchetului General dosarul pentru ca ancheta să poată continua indiferent de decizia CCR.
Între noi fie vorba, decizia Curții Constituționale, prin care se declară depășirea competențelor de către DNA, este consecutivă deciziei prin care CCR a spus că Guvernul nu și-a depășit competențele, reglementând prin Ordonanța respectivă abuzul în serviciu, dar golind infracțiunea de conținut, astfel încât să nu mai poată fi mai nimeni acuzat de asta. Deci, nicio surpriză! CCR continuă seria deciziilor care nu numai că subminează propria credibilitate, ci, așa cum veți vedea, existența democrației românești în sine.
Totuși, comunicatul DNA arată că miniștrii guvernului Grindeanu au fost chiar mai temători decât ar fi trebuit, căci, dacă decizia CCR s-ar fi dat înainte de Ordonanța 13, Iordache n-ar mai fi trebuit să-și falsifice evidențele de la cabinet, Grațiela Gavrilescu, ministrul pentru Relația cu Parlamentul, n-ar mai fi trebuit să le pună pumnul în gură specialiștilor din propriul minister. În general, n-ar mai fi nevoie de specialiști pe niciunde, e suficientă voința politică a miniștrilor de a face orice, asta ținând loc și de oportunitate, dar, atenție! și de legalitate.
Principiul legalității, scris cu litere de-o șchioapă în Constituție (care spune că nimeni nu este mai presus de Lege) tocmai a fost puțin interpretat – miniștrii sunt mai presus de Legea Penală, de vreme ce CCR, garantul respectării Constituției, spune că singura sancțiune în cazul lor este eventuala declarare neconstituțională a actului pe care îl emit. Dacă eu, tu, sau alt cetățean încălcăm legea, un procuror este ținut (culmea! de același principiu) să ne ancheteze. Miniștrii aveau oricum o imunitate conferită de Legea Răspunderii Ministeriale (se cheamă așa la derută). De aceea spun că asta e a doua, e o superimunitate.
Dar stai! Dacă un procuror este obligat de lege să aibă un comportament în legătură cu mine sau cu un funcționar, și alt comportament în legătură cu un ministru, asta înseamnă că nici egali în fața Legii nu mai suntem, nu? Logic! Guvernul și miniștrii săi sunt deasupra.
Vrei să-l scapi pe Dragnea de pușcărie, dă o ordonanță! Tot ce riști este să te certe apoi Curtea Constituțională! Dar poate vrei să-i dai prin ordonanță lui Dragnea cinci județe, sau poate doar asfaltarea acestora. Dă o ordonanță, ministrule Iordache, Shhaideh, Grindeanu! Nu riști nimic, decât, eventual, să te certe domnul Valer Dorneanu, fost deputat PSD, fost Avocat al Poporului, un bătrânel cu dificultăți reale în a-și aminti cum se numește exact parchetul ăsta anticorupție și, probabil, și modul destul de dubios în care a închis ochii la actele prin care un alt guvern, Ponta, a pus într-o altă noapte pe burtă statul de drept, doar ca să-l poată suspenda pe Băsescu din funcție.
Aceasta este conjunctura politică în care am ajuns. Întrebarea este ce ne facem de aici înainte? Acea cărțulie numită Constituția României nu mai valorează nici cât lemnul tăiat pentru hârtia pe care s-a tipărit. Tocmai a devalorizat-o Curtea Constituțională, care s-a autodetonat din punctul de vedere al propriei credibilități și, odată cu ea, a aruncat în aer și democrația românească, așa fragilă cum era.
În opinia mea, ne trebuie o altă Constituție, una apărată nu de o Curte Constituțională numită de politicieni și sensibilă la interesele de conjunctură ale acestora, ci o Constituție apărată chiar de Justiție, de Curtea Supremă, așa cum se întâmplă în unele state democratice. Până atunci, România, ca țară, este în derivă, impredictibilă, expusă abuzurilor politice, spolierii economice și, bineînțeles, legalizării mai pe față sau mai discret a corupției pure și simple. Nu văd cum ar mai putea fi cale de întoarcere.
