V-a plăcut discursul Președintelui? Cred că suspendarea lui e iminentă…

Moise Guran

În ordine cronologică, discursul din Parlament al Președintelui este a treia întâlnire cu public între Klaus Iohannis și pesediști, al treilea discurs în care își răcorește votanții jucând dur într-o negociere care nu are neapărat legătură cu modificarea codurilor penale. Nu o să vă placă ce vă spun, dar politica are logica ei, care se împletește dar nu se confundă cu apăsările sau nevoile societății. Pentru a înțelege ceea ce trăim, vă repet ceea ce vă spuneam în campania electorală, când pesedeul diverta discursul public cu pensii și salarii majorate – nu pierdeți nicio secundă din vedere faptul că Liviu Dragnea nu are variantă la pușcărie și că evadarea lui este cvasi-imposibilă fără modificarea legislației penale. Acestea fiind spuse, haideți să înțelegem de ce momentul actual este un adevărat Stalingrad, nici vorbă de pace, sau, măcar de o apropiere a ei.

Am remarcat cu toții reîntoarcerea treptată a pesediștilor și a afiliaților acestora la discursul cinic, naționalist-obscurantist i-aș spune, în care și săracul ăla de Soroș a cam fost lăsat în urmă că obosise, acum sunt atacate direct multinaționalele care ar susține demonstrațiile de stradă ca să nu le impoziteze PSD-ul. Te doare mintea!

E o confuzie voită pentru un Liviu Dragnea, dar poate fi o amețeală pe bune în capul sindicalistului Goarnă, de la Ministerul de Interne. Asta pentru că nu numai că profiturile multinaționalelor sunt impozitate în România, dar acestea țin în spate direct și prin contractorii lor, Fondul Național de Sănătate și Bugetul de Pensii, de Bugetul Statului ce să mai vorbim… Repatrierea capitalurilor desigur, se poate face prin contracte fictive cu off-shoruri, dar vai! s-a dovedit că și patronii români sunt experți în astfel de practici, mai ales când au șpăgi de livrat pe acolo. (Citiți pe paginademedia cum s-a construit această intoxicare.)

Și totuși, oricât de cinică ar fi minciuna, oricât de falsă tema, chiar sinucigașă pentru statul român, ea are o calitate majoră – induce o xenofobie de bază, din aia instinctivă, obscurantistă, cum ziceam la început. De ce le trebuie pesediștilor acest tip de xenofobie? Simplu! Pentru că președintele Iohannis este etnic german.

Bun, acum haideți să sărim în timp și să urmărim cele trei palme, împărțite de Iohannis pesediștilor, la intervale aproape egale de timp, practic la fiecare dintre întâlnirile publice cu ei…

Marți 3 ianuarie, la învestirea guvernului Grindeanu, președintele Iohannis a făcut un mișto finuț la adresa lui Liviu Dragnea… am înțeles că știți programul de guvernare din scoarță în scoarță – învățați-i și pe ei! a zis Klaus Iohannis ușor zeflemitor… La momentul respectiv, deja Liviu Dragnea pusese pe masă suspendarea lui Klaus Iohannis, sofisticat, nu ca pe o amenințare, ci ca pe o temere – nu ne dorim suspendarea președintelui, spunea Dragnea, sper să nu ajungem acolo. Omul păcii, nu alta! Nu uitați că deja la vremea respectivă se lucra la ordonanța de evadare. Știa Iohannis de ea? Poate da, poate nu… sigur știa de altele, pe care noi încă abia le bănuim.
Liviu Dragnea negocia, deci, cu Iohannis, amenințând șiret!

Pe 17 ianuarie seara, deja se știa că ordonanțele există și, la insistențele presei, Klaus Iohannis decide să nu stea cu mâinile în sân. Pe 18 ianuarie, la 9 dimineața, președintele descinde la ședința de guvern și cu un discurs tot ironic, dar mai grav, din cauza tensiunii momentului, administrează a doua palmă pesediștilor… Sunt doi elefanți invizibili în încăpere… buf, buf! Un flagrant-delict și momentul în care Liviu Dragnea trebuie că a înțeles că nu se poate negocia cu herr Klaus. Războiul va fi total. Acela a fost momentul reactivării retoricii xenofobe, care converge de fapt într-o singură direcție – acuzarea președintelui de trădare și suspendarea lui.

Tot atunci Dragnea probabil și-a dat seama că a greșit… Sub presiunea timpului și a unui orgoliu ce i-ar fi vrut aministiată fapta înainte de 31 ianuarie, data începerii procesului, Dragnea a inversat ordinea pașilor – trebuia întâi suspendat Iohannis și n-ar mai fi avut dureri de cap nici cu amnistia… În fond, ce se putea întâmpla? Să protesteze aliații? Să iasă 50 de mii de oameni în stradă? Evenimentele ulterioare au demonstrat că nici 600 de mii oameni în stradă nu te impresionează când singura ta alternativă e pușcăria.

Așa că Dragnea a mers înainte, schimbând puțin planul, undeva mai aproape de cel care ar fi trebuit să fie inițial… Mobilizarea activului de partid, o să vedeți tot mai mulți oameni veniți la București care-i strigă din poarta Cotrocenilor lui Klaus Iohannis că e străin sau vândut străinilor, multinaționalelor sau extratereștrilor, nici nu mai contează… Aceste proteste vor justifica suspendarea președintelui, iar suspendarea va avea loc repede, altfel totul e pierdut.

Adresându-se Parlamentului, președintele și-a răcorit din nou susținătorii, arzându-le a treia palmă pesediștilor. Klaus Iohannis știe că suspendarea sa este inevitabilă și că urmează într-adevăr referendum, dar nu unul, ci două referendumuri, căci în al doilea se va juca propria sa soartă. Și-a consolidat, așadar, propria bază. Acesta este singurul sens al discursului de azi.

Revenim și reinterpretăm toate evenimentele, ca să putem conchide…

1. De câte ori Liviu Dragnea spune cuvântul pace, el trebuie înțeles pe dos, războiul e în toi și fiecare dintre tabere își trage rachete la bază.
2. Manifestanții PSD nu sunt aduși împotriva manifestanților mult mai civili care protestează împotriva ordonanței (și care s-au împuținat de 20 de ori după abrogarea acesteia) ci sunt aduși, urmăriți-le scandările! împotriva lui Klaus Iohannis.
3. Defecțiunea lui Sorin Grindeanu, reală sau jucată, încă nu sunt sigur, a avut două efecte – a demobilizat protestele anti-Dragnea, a mobilizat protestele anti-Iohannis. E adevărat că Ordonanța 14 a intrat într-o procedură parlamentară ce poate întârzia amnistierea, dar asta numai dacă e Iohannis la Cotroceni. Dacă e suspendat, amnistierea merge repede, rapid, unsă, căci așa cum spune CSM, respingerea ordonanței 14 și promulgarea ei (de către un Tăriceanu, președinte interimar) face Ordonanța 13 în vigoare și retroactiv, de sâmbătă, 11 februarie.

Sigur, o să ziceți că lumea va ieși în stradă, că n-au nicio șansă la referendum să-l demită pe Iohannis… Așa este! Dar nu uitați un lucru, același pe care vi-l spun din toamnă… nu demiterea contează! Nici PSD-ul nu mai contează, cred că nici dacă ne dau afară din UE sau din NATO… singurul lucru care a contat, contează și va conta, este evadarea lui Dragnea. Sau credeați că s-a resemnat? Nu? Apăi asta e singura lui cale logică de scăpare! Dar, v-am mai spus, această logică a lui care pe care… este mult prea distructivă. Tu, cititorule, dacă ai fi Iohannis, președinte și responsabil de o țară, ce ai face? Ce se mai poate negocia? Acum, poate, înțelegeți de unde tonul incisiv de azi din Parlament.

PS Ai dracu’ consultanți israelieni!

PPS Primul PS nu are nicio conotație anti-semită (cum mi-a zis mie unul pe facebook). Pur și simplu sunt ușor uimit de cinismul planului de acțiune. Dacă ei l-au făcut, mai zic o dată, sunt dați dracului!