Liniște! Dragnea va face o vrajă…

Moise Guran

Frățioare, mă uit de câteva zile (prostit) cum se prosternează (ca să nu zic direct prostituează) diverse personaje importante în fața programului de guvernare al lui Dragnea. Am senzația că a ajuns Mama Omida la guvernare și ne spune ea despre o vrajă (care cică e bine gândită și trebuie aplicată exact așa) și care va face aritmetica franjuri… Mărim salariile, pensiile, scădem taxele și alei-hap! ieșim și cu deficitu unde trebuie. Acu’ să vă spui sincer că eu nu cred în vrăji. Am de la mine pretenția că fac diferența dintre vrajă și vrăjeală și, chiar dacă eu însumi v-am mai spus că economia nu e aritmetică pură iar lucrurile trebuie văzute în mod dinamic, asta de ne-o face Dragnea acum nu e ce trebuie. Economic vorbind. Haideți să vă explic care-i trucul și cum se închide vrăjitoria în vrăjeală.

Pornind de la experiențele anterioare ale țării noastre cu alte guverne socialiste, am presupus la început că Dragnea (și, mai probabil Socol, din spatele lui, mândru descendent al gândirii lui Florin Georgescu) se bazează pe devalorizare și pe deflatarea PIB-ului într-un mod care să umfle în lei veniturile bugetare, astfel încât să închidă gaura făcută la buget. Nici acum nu exclud asta, dar cred, mai degrabă, că geniile astea ale economiei socialiste fie pur și simplu nu înțeleg inflația ca pe un fenomen social, nu înțeleg adică psihologia maselor pe care le plătesc să-i voteze, fie o înțeleg, pricep faptul că rostogolul prețurilor are nevoie de ani de zile pentru a fi oprit, odată pornit, dar atunci planul e mai pervers decât pare, urmărește îndepărtarea României de Zona Euro și poate chiar… mmm! duceți dvs mai departe raționamentul (până una-alta. o să-i dedic și eu un articol special, la un moment dat).

Cât despre șmecheria cu bugetul… de fapt sunt mai multe șmecherii, dar nu foarte multe, și nici complicate, de aia mă și mir că toți tac, Isărescu tace, analiștii băncilor tac, așteaptă toți să-și scoată Grindeanu iepurele din pălărie. Doar Iohannis a fost sfătuit să ia poziție, la învestirea guvernului, și a făcut-o într-un mod care pe mine (critic dur al președintelui) m-a uns pe suflet. Apoi am înțeles că nu-s mulți care au priceput ce a zis Iohannis. Lumea nu înțelege ce e cu deficitul ăla și ce dracu mai vrea mutulică ăsta care a început brusc să predice, precum Sfântu Petru de la Maglavit.

Ok, hai să le luăm pe rând!

De principiu, orice buget pesedist se bazează pe o miniciună majoră la adoptare (ca să se închidă pe hârtie), constând în supraevaluarea veniturilor. Pe execuție, dacă veniturile nu se fac, se taie de la investiții, ca să vină la ce am scris pe hârtie. Atâta doar că acuma situația e așa…

1. Creditul e încă foarte ieftin, iar pesediștii au fost întotdeauna ofticați că nu pot împrumuta țara mai mult de deficitul ăla (de aici și planul cu Fondul Suveran, off! Viața mea! de n-ar desființa DNA-u să vedeți ce distracție va fi cu fondul ăla).
2. Vrăjeală previzibilă în buget e aia cu creșterea economică, într-adevăr, umflată (vezi pagina 14 din proiecția bugetară de pe îndrăzneștesăcrezi) de fonduri europene de peste 20 mld de lei. Te apucă râsul! Dar…
3. Te apucă plânsul când te gândești cam cum va arăta planul de emisiuni al MF din primele luni ale acestui an. Deja e presiune pe dobânzi, iar noii guvernanți nu prea au timp să se uite la ele. Gândiți-vă doar la sarcina de plată umflată încă din ianuarie, dar mai ales din februarie. Așa că, ăstia cu credite legate de ROBOR, sper că aveți centurile de siguranță puse. Nici ăi cu credite în euro să nu jubilați, chiar dacă o creștere a dobânzilor pe lei s-ar putea să atragă niște intrări speculative care să-l mai țină o vreme sub 4,6 lei.

Toate-s vechi și nouă toate, vorba poetului. Aritmetica nu poate fi reinventată prea mult, dar hai să mergem întâi pe o variantă optimistă… Să zicem că, indiferent dacă reușește sau nu să ia 20 de miliarde de la UE, guvernul Grindeanu deschide investițiile, le trece eventual pe PNDL (invenția lui Dragnea pentru șpăgile de partid) ceea ce, teoretic, ar trebui să producă o creștere economică. Știți care e diferența pe conturi naționale dintre investițiile cu șpăgi și cele fără șpăgi (aka cele mai multe cu fonduri europene)? La ale cu șpăgi fix șpaga lipsește din creșterea PIB. Altfel spus, presupunând că guvernul va forța creșterea pe investiții publice (ceea ce și eu vreau) forțând însă implicit creditarea și, deci, creșterea dobânzilor, investițiile directe private n-au cum să crească tocmai din această cauză. Și nu mă refer aici la cele corporatiste, alea se vor finanța bine, ci exact la cele ale IMMiștilor, pe care Dragnea i-a vrăjit cu 1% impozit pe venitul micro, ridicarea plafonului și eliminarea unor taxe.

Tot pentru imemiști o lovitură ar putea fi creșterea salariului minim. Atâta doar că ăia știu cum să se protejeze de astfel de politici, făcând evaziune fiscală, cel mai des, ceea ce va întoarce lovitura împotriva bugetului. Asta e o altă perlă din filozofia economică socialistă, că dacă mărim costurile de taxare ale unei firme (asta este de fapt pentru un patron creșterea salariului minim) firmele vor plăti cuminți ce zice statul. Să vă zic ceva nasol, geniilor! Deși calculul cu scoaterea plafonării la CASS e corect, deși corporațiile vor plăti mai mult pentru salariile mari, ele vor împinge costurile prin presiuni către subcontractori, adică IMM-uri, care ghici ce vor face? Da, ați ghicit! Evaziune! Iar cu creșterea salariului minim care să forțeze o creștere a veniturilor din impozitele pe salarii, la fel, tot la evaziune duce. Depinde cât îl forțezi pe imemist să plăteacă! Nu-s toți angajații din economie pe salariul minim. Dar vor deveni. Evident, pe hârtie, iar diferența la negru.

Astea-s lucruri probate și răsprobate în ani de zile. De aia vă spun că mă apucă râsul și încep să-i regret pe streliții de la FMI. Măcar ăia n-aveau nici ipocrizia diplomatică a lui Isărescu, nici prostituția țanțoșă a analiștilor de la tv. Nu uitați, ăsta a fost doar scenariul pozitiv, cel în care investițiile se fac. Ăla negativ e cel în care se fac doar creditele, nu și investițiile. Dar de ce să punem răul înainte, când nici cu binele nu e deloc roz situația. Domnu’ Grindeanu! Domnu’ Dragnea! Uite, vă dăm prezumții de bine! Vă lăsam să lucrați! E liniște! Dați tot ce puteți, că în curând nu va mai fi. Știe domnu’ Dragnea de ce…