Noi și Invadatorii… Din nou, în contre jour cu Istoria

Moise Guran

Cu un ochi la campania electorală nici nu știu dacă să râd sau să plâng la atâția pumni în mesele de talkshow ale televiziunilor. Trimiteri de ură, fără perdea, pentru cei care ne-au mai furat țara și la alegerile trecute și încă vor să ne-o mai fure. De ce să nu crească dom’le salariile românilor? Ca să ia multinaționalele bănișorii noștri și să îi ducă în străinătate? Ce ne-a adus nouă dom’le sclavia asta pe salarii de doi lei? Țara noastră e bogată, se știe, dar ne-au furat-o! Întâi romanii, apoi turcii, acum NATO și cu UE…

Vă sună cunoscut discursul?

Păi normal, trebuie doar să dați drumul la tv pe un post de știri și… asta e cam toată campania. N-ai cum să pierzi alegerile cu astfel de retorică. Simți cum crapă de nervi gena getodacă în telespectatori, simți cum se umflă fotoliile din fața televizoriului de ura nestinsă pentru romanii care, parcă mai alatăieri ne-au invadat, iar de ieri și azi, tot ei, dar sub alt nume (europeni, americani) ne otrăvesc cu coca-cola lor, ne arestează cu DNA-ul (care, se știe, e lucrătură americană și iudeo-masonică!) sau ne pun în pericol cu scutul anti-rachetă, când noi, pașnici, n-aveam treabă cu nimeni! Mama lor de imperialiști! Nu era suficient că din daci am devenit români! Acum riscăm să devenim ameuromani, ba chiar, uite, ne atentează și la securitatea sexuală. Ia să facem repede și un referendum ca să votăm în grup că fiecare dintre noi suntem siguri pe sexualitatea noastră, dacă și ortodoxă în același timp, lăsată de la Zamolxe care s-a reîncarnat în Iisus, în Dragnea sau în Marian Munteanu.

În timpul ăsta, ignorând cu nesimțirile frământările naționalist-salariale din România, restul lumii se pregătește pentru altă ordine mondială. Obama umblă creanga prin Europa, se sfătuiește cu Merkel, cu Hollande, cu marii aliați ai Statelor Unite, încercând să vadă cum și ce s-ar mai putea salva din calea unui foarte previzibil război comercial. Unul care sigur, ne va izola și dacă nu vrem, dar să mai și vrem, dar adevărata problemă cu războaiele comerciale în istorie e alta. De regulă, ele sunt doar pași premergători ai războaielor-războaie, alea pe bune, cu tancuri, bombe și rachete. Și cu multă ură!

Peste Canalul Mânecii, guvernul Măriei Sale pregătește separarea insulei britanice de continent, în același tip de război pe care lumea nu-l pricepe… ce mare chestie că au votat englezii Brexit? Păi, să vedeți de ce e mare chestie… Umblă vorba că doamna May va anunța cea mai mare reducere de taxe pentru corporații. Din istorie. Ei, ca proștii, țin cu dinții de multinaționalele astea care devin dracul gol la noi la televizor. Că-s cu bani. Și banii înseamnă slujbe. Iar slujbele salarii. Iar noțiunea de creștere a salariilor, în absența slujbelor e un non-sens rudimentar.

Dar, desigur, când urlii la corporații să facă bine să mărească salariile românilor, introduci o diversiune la fel de rudimentară, pentru că privitorului nu-i mai trece orin cap să-ți spună – măi, dar n-ai făcut tot tu șpăgi cu unele din ele? N-ai împărțit cinic 67 de milioane de dolari din banii de Educație, în afacerea Microsoft?

Dar vai, șpăgile pe computere și licențe software au fost un cost mic pentru nația noastră!

Aceștia, de acum, sunt tot ăia care au desființat școlile de meserii, sunt cei care au făcut din gimnazii și licee sinecuri pentru titularii lor de la partid. Aceștia care cer acum salarii dând cu pumnul în masă sunt cei care au autorizat fabrici de diplome, că oricum în sistemul lor de valori nu contează ce știi să faci ci cui știi să dai…aceasta a fost investiția lor în oameni, în copii. Acum fac calcule pe salarii, dar nu includ în costurile cu forța de muncă și cheltuielile unui patron român sau străin cu calificarea unei nații premeditat prostită și deprofesionalitată. Prostia frânează PIB-ul, nu îl crește. Aritmetic! Sunt costuri de neștiință, iar alea se scad din valoarea adăugată. 

Când spun salarii, ei nu vorbesc de fapt de muncă, competență sau despre valoare nou creată, căci cel mai des ei nici nu știu că asta este PIB-ul pe care îl împart haiducește la televizor. Ei nu vorbesc de costurile furtului în care s-au specializat mârșav, reușind să atragă în complicitate chiar o bună parte a populației… pe care nu o fericesc, nici vorbă, o subjugă! O țin acolo jos, dependentă, blazată, alimentându-i iluzia, dar limitându-i astfel libertatea. Cel care vrea mai mult, cel care poate, cel care speră, acela e periculos! Mobilul deprofesionalizării nației e unul cât se poate de pervers – astfel, ea nu mai poate evada prin cunoaștere, prin instrucție sau chiar prin năzuința de mai bine.

Cam ăștia suntem noi, acum, orbiți de uriașul contre-jour cu Istoria celorlalți. Din nou.