Creangă s-a reîncarnat și ne trimite o bombă atomică. De umor
Moise Guran
„Situația la zi în Pașcani și Multivers. Până și cel mai prost om de știință știe că universul ăsta în care trăim, cu doar trei, hai patru, dimensiuni, este un univers de săraci și că, în realitate, există un infinit de universuri cu un 
infinit de dimensiuni, pentru oamenii care-și permit.”
N-ai cum să nu citești o carte care începe atât de dement. Nu-mi place genul SF (cărți, filmele îmi plac) are prea des, prea multă simbolistică, ceea ce, culmea! e și cazul cărții lui Eftimie. Atâta doar că această carte nu este una SF, chiar dacă însuși autorul pare să creadă asta. Vă spun sincer, mi-e și greu să aleg câteva citate din această carte fără să risc un spoiler.
Dacă n-ați auzit de Ovidiu Eftimie degeaba aveți cont de facebook, degeaba aveți internet, ce zic eu, nici nu știu cum ați ajuns pe acest site, căci Eftimie este (a fost, este, nici mie nu mi-e clar, cu el n-ai cum să știi sigur) colaborator și la Biziday. Eftimie putea foarte bine să fie scenaristul filmului Deadpool (atât e de hater și de haios) dar a ales să fie unul din ăia de la TimesNewRoman. (Dacă nu știi TimesNewRoman, iarăși, degeaba ai net, mai lasă dracu jocurile!)
Când nu se ceartă cu lumea Eftimie probabil doarme, dar poate nici când doarme nu e chiar necertat cu nimeni, căci are o mâță cu care îl bănuiesc că doarme când nu sunt ceartați. Adică niciodată.
Acum vreo lună și ceva am aflat de pe facebook că George Damian a citit o carte scrisă de Eftimie. Plin de draci că lui i-a dat-o înainte de publicare și mie nu, am pus toată presiunea de care sunt capabil pe Eftimie, să-mi dea cartea PDF. M-am jurat că nu i-o dau lu fi-miu decât tipărită (adolescenții n-au pic de respect pentru autori și drepturile lor) și că o să scriu despre ea doar dacă îmi place. Ceea ce fac oricum cu toate cărțile pe care le citesc.
Până la urmă mi-a dat-o.
Hai să mai încerc un citat, fără să fac spoiling, înainte să vă spun mai multe… viziunea lui Eftimie despre Dumnezeu:
„Credeam că Dumnezeu e iubitor și ne iubește pe toți.”
„Binențeles că sunt. De-aia ți-am și dat tot ce ai nevoie ca să rezolvi problema ta din universul tău. Plus o sticlă de vin din partea casei. Ce vrei mai mult?” (…)
„Stai și servești băutură într-o bodegă!”
„Hei, oricine are un hobby. Tu faci goblenuri, și nimeni nu știe.”
Ceilalți se uitară surprinși spre Costea. „Așa e”, recunoscu rușinat acesta. Apoi reveni.
„Deci nu ne ajuți?”
„Pot să-ți mai aduc ceva de băut, dacă vrei.”
În esență cartea lui Eftimie este despre o Apocalipsă, una românească, pură, cum altfel decât excesiv birocratizată. Genială în sine este intriga și asta e tot ce vă pot spune despre ea, fără să vă stric plăcerea de a o citi singuri. Vă spun doar atât – nașii de tren sunt cu totul și cu totul altceva decât credeați dumneavoastră. După ce citiți cartea s-ar putea să nu vă mai luați niciodată bilet la CFR, s-ar putea să le dați nașilor benevol mai multă șpagă decât ar fi costat biletul. Din fericire, eu urăsc CFR-ul, că am dormit prea mulți ani în picioare, sardelă, eventual protejând o geantă cu juma de porc de la tata, până mi-am luat mașină și n-am mai mers deloc cu trenul.
Desfășurarea Acțiunii este o adevărată bombă atomică de umor, dacă ar fi să fac o critică aș zice, un umor prea concentrat pe alocuri. Te poți intoxica de el dacă citești cartea dintr-o suflare, în două nopți, cum am făcut eu și cum o să fii și tu tentat. E mai mișto să o citești într-o săptămână sau două, câte un capitol două pe zi, ca să râzi cu poftă de fiecare dată.
Eftimie se ia pe sine la mișto, nu numai cu toate miturile și tabu-urile românești de la cel al Resurecției până la Fizica de a doișpea și până la bullshiturile cu bubuli și conspirații de pe internet, ridiculizează varaini coruțieni și dacopați, ba chiar aș zice troll că se ia la mișto în avans până și cu Damian, care-i cam legionar când vine vorba de cele sfinte și care zice că Arhanghelul Raul este un soi de Dănilă Prepeleac modern, când de fapt Raul este proiecția lui Eftimie însuși, iar Eftimie însuși este reîncarnarea lui Ion Creangă însuși. (Fiind din Brașov îl suspectez pe Eftimie că-i moldovean, deși el susține altceva).
Așa cum spuneam, nu mi s-a părut deloc SF această carte, doar o teorie a haosului, deloc elucubrantă, la care înțeleg că Eftimie a muncit mult. Bineînțeles că nu s-a putut totuși abține să nu-i facă pilaf cu carne pe experții în domeniul SF, că și el e expert (sau se crede, habar-n-am) și că… așa-i Eftimie. Cine se supăr pe el e mai fraier. Înțeleg că pentru el e mare șmecherie faptul că a debutat la Nemira, în colecția Nautilus. Așa o fi, pentru mine contează doar în cât timp îmi vine livrarea.
