Cioloș, între ambițiile Alinei și incertitudinile USR

Moise Guran

E deja secretul lui Polichinele, un număr de tehnocrați din guvernul Cioloș vor demisiona în zilele sau săptămânile următoare și se vor înscrie în USR-ul lui Nicușor Dan. Nu este exclus ca alții să facă un pas spre PNL, dar am mari dubii că acest lucru se va întâmpla. De fapt, alegerea pe care Dacian Cioloș o va face după alegerile din această toamnă, depinde într-o mai mare măsură de PNL decât de Cioloș. Partea urâtă, uneori chiar penibilă a șmecherilor de prin PNL este că prea des ei se cred mai deștepți decât alții.

Mișcarea cu adevărat ciudată în PNL este că, deși declarativ liberalii nu au altă variantă decât Cioloș, după alegeri, tot ceea ce fac este să îi pună bariere actualului prim ministru într-un eventual drum al acestuia către PNL. Asta în timp ce sondajele indică o prăbușire tot mai fermă ce nu prea lasă loc de speranță că PNL ar putea guverna după această toamnă.

Presiunile exercitate inclusiv prin președintele Iohannis de asociere explicită a lui Dacian Cioloș cu PNL sunt de fapt ipocrite. La fel de ipocrite ca și declarația lui Iohannis că nu îi va desemna pe Liviu Dragnea sau pe Tăriceanu pentru funcția de premier, în cazul în care PSD și ALDE fac majoritatea. La această oră, dacă eu știu că Dragnea îl va susține pe Dâncu, iar nu pe el însuși, probabil că și Iohannis știe asta.

În altă ordine de idei, jocul subtil dar duplicitar al Alinei Gorghiu în legătură cu Dacian Cioloș, trebuie înțeles într-o cheie în care chiar lui Iohannis i-ar conveni mai mult varianta unui PSD câștigător, cu Dâncu premier, decât o variantă în care Cioloș devine premier susținut de PNL și de USR. De ce? Habar-n-am, dar logic, nu poate exista o altă explicație decât aceea că președintele se teme de un personaj prea popular de dreapta, unul care ar putea fi o opțiune mai bună decât el, la alegerile din 2019. După un an de guvernare tehnocrată, popularitatea lui Cioloș este în creștere, ceea ce nu se poate spune despre cea a lui Klaus Iohannis, la doi ani, nu la unul, de la prezidențiale.

Altfel, președintele Iohannis n-ar încuraja ambițiile doamnei Gorghiu de a deveni premier, forțând un take it or leave it, în care Cioloș trebuie să se asocieze explicit cu PNL. Că dacă nu, ce? Cu cine ar mai putea face PNL-ul guvernarea în afara unui USR care probabil va fi în curând dominat de actualii tehnocrați din echipa Cioloș? Cu PSD-ul? Din nou? Poate, dar în acest caz doamna Gorghiu va mai conduce un partid de scara blocului, dimensiune către care oricum PNL-ul pare că se îndreaptă.

Apoi, puneți-vă și în locul lui Cioloș… Vi se pare că PNL-ul este un partid reformat, un partid de dreapta curat, nepopulist, condus pe criterii meritocratice? Nu? Păi și atunci nu e normal ca Cioloș să își păstreze rezerva de a nu intra în PNL după alegeri?

Sigur că desantul tehnocrat la USR, care se prefigurează, poate avea rolul de a asigura o majoritate care să îl susțină pe Dacian Cioloș după alegeri, dar, la fel de bine, îi poate asigura acestuia și un loc de lider în Opoziție. Acum sunt convins că Cioloș nu se va mai întoarce la Bruxelles după această toamnă, ceea ce nu însemnă însă că va accepta să fie haina de ploaie a vechilor politruci de la București. Oferta PNL pentru Cioloș este, până una alta, o plăcintă otrăvită, iar dacă actualul premier tehnocrat are prea mult tact ca să le-o întoarcă în nas liberalilor, asta nu înseamnă că o va și mușca.

PS Am amânat un articol în care să îmi exprim opinia despre USR. El e scris, dar mai stau o zi, două. Ceea ce nu înseamnă că eu cred că Cioloș ar trebui să meargă la USR.