Căciulile cu muște ale lui Tăriceanu

de Moise Guran
Începerea urmăririi pentru mărturie mincinoasă împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu pare o strategie (deșteaptă) a DNA de evitare a avizului Senatului, necesar în cazul în care DNA ar fi vrut să-l ancheteze pentru fapte din perioada în care era premier. Procurorii vor putea strânge probe despre implicarea acestuia în retrocedări, schimbând încadrarea mai tarziu, dacă e cazul, dar, desigur, acum declarațiile lui Tariceanu împotriva DNA-ului trebuie citite în altă cheie – deși n-a fost niciodată până acum cercetat pentru nimic, poate omul chiar avea motive să se simtă cu musca pe căciulă. Haideți să vă arăt vreo câteva căciuli de-alde lui Tăriceanu.

În 2006, înainte să se certe cu Traian Băsescu, premierul Călin Popescu Tăriceanu era Dumnezeu. Om bogat, un european fin, pus la patru ace, cum avea să îl numească mai târziu, în stilu-i zeflemitor, chiar Traian Băsescu, Tăriceanu ar fi trebuit să zboare din viața publică exact în momentul în care am avut revelația bilețelului prin care îi cererea lui Traian Băsescu să intervină la Parchet pentru Dinu Patriciu. Nu știu cât de fin era înainte, dar obrazul omului, al lui și al multora ca el, s-a îngroșat permanent în anii care au urmat, poate și pentru că, în loc să trimită bilețelul la DNA, Traian Băsescu i-a tras pe toți într-o tăvăleală generală în care impresia publicului a fost că nu mai contează cât de jos poate merge lupta politică… că nu există o limită de jos.

Și nici electoratul n-a fost mai breaz, umflat cu banii creșterii pe datorie din perioada Guvernului Tăriceanu, electoratul a devenit tolerant la hoție, părtaș în felul lui, așa cum în multe ocazii din istoria noastră a mai făcut-o.

Iar pe vremea când Tăriceanu era Dumnezeu la Palatul Victoria, nici DNA-ul nu era ce este azi, nici noi nu înțelegeam prea bine potențialul de furt al mecanismelor de retrocedare a proprietăților. Uriașa mafie, moștenită, aflăm acum, de la Adrian Năstase a fuzionat firesc cu cea numită de liberalii lui Tăriceanu la ANRP, pentru a fi apoi preluată fără scrupule de pedeliștii lui Băsescu după 2009. Că oricum aveau toți același ADN și compatibilitatea era evidentă.

Azi, când DNA-ul ne devoalează înfiorătoarele încrengături din acele vremuri, Tăriceanu e al doilea om în stat, deși, paradoxal, popularitatea sa probabil că se apropie de pragul de eroare al sondajelor. Și-a unit sabia și luptă umăr la umăr alături de foștii adversari politici sub sloganul de un cinism grotesc – Anticorupția ucide. Așa a declarat candidatul său la Capitală, întorcând fără jenă sloganul protestelor de după Colectiv, într-o piruetă verticală ce arată în primul rând că, pentru ei, lupta politică poate merge oricât de jos. Până în morminte, dacă e cazul, că ei au imunități.

Atâta doar că nici procurorii nu sunt proști. Au ocolit foarte deștept stupida prevedere legală ce condiționează cercetarea unui fost ministru (sau parlamentar) de un vot în Senat, pe care probabil DNA-ul nu l-ar fi putut obține. Îl cercetează pentru minciună și favorizarea infractorilor în dosarul retrocedărilor, minciună spusă în calitate de martor, nu de ministru. Și îi vor putea pune, da, și întrebări legate de numirile de la ANRP și de manevrele făcute de consilierii și consultanții săi, prin care țara a pierdut niște sute de milioane de euro. Despre care (lasă DNA-ul de înțeles în comunicat) Tăriceanu a știut, la fel cum a știut și de afacerea Sterling sau de facilitățile obținute de Petromidia de la Guvernul Năstase. Unde credeți că lucra Tăriceanu în 2004? Exact, la Rompetrol și această informație nu o mai găsiți astăzi în CV-ul său. În paralel cu DNA, DIICOT-ul cercetează trei miniștri de Finanțe din Guverne PSD, PNL și PDL, dar și pe ministrul Industriei din perioada în care Patriciu și Năstase băteau palma.

Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu nu a fost niciodată cercetat pentru nimic, chiar dacă Oficiul de Spălarea Banilor sesiza mișcări suspecte ale banilor de la Rompetrol pe vremea când era administrator, de exemplu… S-a pus batista pe țambal exact ca în cazul, sesizat de Oficiu de asemenea, în care Năstase a fost condamnat, dar târziu, mult mai târziu. Până acum unii au scăpat, au rămas pe funcții din care, în continuare, pot face mult rău.

Să fim atenți la declarațiile lor belicoase despre drepturile infractorilor nedovediți, să fim atenți la ce votează în Parlamentul pe care încă îl controlează, căci sunt încolțiți și nu se vor da în lături de la nimic.

 Și, mai ales, să fim atenți când vom fi din nou chemați să dăm cu ștampila în vot… Să putem face, măcar acum, corelația dintre aceste afaceri neatinse de nimeni și lipsurile din spitale și școli, să înțelegem că, de exemplu, banii pierduți de stat în afacerea Petromidia fac cât salariile tuturor medicilor din România pentru doi ani, iar retrocedarea cu Paul Lambrino și Truică, despre care Tăriceanu se face că n-a știut, echivalează în valoare achizițiile de dezinfectanți nediluați pentru toate spitalele din România pe o perioadă de cinci ani. Ca să resuscitez un slogan al unui clasic în viață – acolo sunt banii dumneavoastră. Să fim deci atenți, că nu s-a terminat!