Bătălia subterană pentru potolirea DNA… fără abuzuri, puterea n-are niciun haz!

de Moise Guran

Am văzut numeroase reacţii negative referitoare la candidatura lui Popescu Piedone, după ce acesta a demisionat de la Primăria Sectorului 4, jurându-se că nu-i mai trebuie politică niciodată, iar apoi s-a răzgândit. Sigur că nimic nu îl poate împiedica pe domnul Piedone să candideze şi chiar să câştige, întrebarea este dacă acesta va scăpa sau nu necondamnat de Justiţie. Piedone este doar un colţ de oglindă dintr-o bătălie mai mare, purtată pe toate liniile, dar purtată în subteranele politicii. Pentru că mulţi vor să scape o dată cu Piedone, vă propun să aducem bătălia la suprafaţă şi să o transformăm democratic în dezbatere publică. Nimic nu ne oferă o ocazie mai bună pentru asta decât o campanie electorală.

Sediul materiei este infracţiunea de abuz în serviciu, care defineşte faptele unor funcţionari de a nu-şi îndeplini cum trebuie atribuţiile sau de a-i favoriza pe unii sau pe alţii prin aceasta.

Potrivit raportului pe anul trecut al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cam jumătate din eforturile procurorilor s-au concentrat pe astfel de fapte – peste 600 dintre cele 1400 de infracţiuni trimise în judecată sunt abuzuri în serviciu. Alte sute sunt în decurs de cercetare şi, între timp, se încearcă prin mai multe căi dezincriminarea acesteia. Pe de o parte, numeroase VIP-uri ajunse pe la DNA au ridicat excepţia de neconstituţionalitate şi se pare că CCR chiar va lua urgent în discuţie aceste excepţii. Dacă trece una, e suficient ca să şteargă cu buretele cam jumătate din activitatea DNA.

Un al doilea plan al bătăliei pare a se insinua, nu-mi dau seama cum, dar am o bănuială, în intenţia Guvernului Cioloş de reformă a funcţiei publice. Sub pretextul că funcţionarii nu mai fac nimic, nici chiar ceea ce ar trebui, de frica DNA-ului, premierul şi-a manifestat intenţia de a preciza mai clar ce este şi ce nu este abuz în serviciu.

Mi-e şi frică să mă gândesc cum îşi vor freca partidele palmele la gândul că vor trebui doar să descrie în lege faptele celor deja picaţi… cum ar fi intenţia lui Orban de a lua bani de la un om de afaceri pentru a-şi plăti campania, sau cea a Olguţei Vasilescu de a zugrăvi blocurile din Craiova pe banii firmelor cliente ale primăriei, sau, da, autorizarea Clubului Colectiv de către Primăria Sectorului 4… E atât de simplu să goleşti de conţinut o lege penală printr-o modificare a unei legi organice care reglementează administraţia… trebuie doar ca aceasta să fie suficient de permisivă şi… gata! Fapta nu mai există, legea administrativă prevede doar pentru viitor, dar cea penală mai favorabilă e retroactivă. Scapă şi Udrea, şi Bunea Stancu, Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Gabriel Oprea, Onţanu, Alina Bica şi toţi şmecherii care au tras sforile în marile retrocedări… Să vă explic puţin mecanismul…

Faptele astea de corupţie sunt mai sofisticate în zilele noastre, nu mai e doar unul care dă şpagă altuia, poliţia îi pândeşte, sare pe ei şi gata! Că nu sunt toţi lacomi şi aroganţi ca Sorin Oprescu. Nu! Acum banii de şpagă se plimbă prin off-shoruri, se dau şi se primesc între două firme care de regulă nici n-au legătură cu cauza şi nici nu se prea poate şti ale cui sunt. Problema şpăgilor este că ele se închid întotdeauna pe un act de autoritate, adică pe o faptă a unui primar, preşedinte de consiliu, şef de partid, de parlament, ministru sau chiar preşedinte, care abuzează de funcţia sa. Într-un caz ideal procurorii pot găsit corelaţia dintre decizia de autoritate şi şpagă, dar în numeroase cazuri ei pot dovedi doar abuzul şi paguba societăţii. Care în cele mai multe cazuri este mai mare decât şpaga.

Iar dacă nici la Curtea Constituţională, nici pe ultima sută de metri al celui mai penal Parlament pe care l-a avut România, abuzul în serviciu nu va fi dezincriminat, apăi tot rămâne acest pericol de la toamnă. De aceea spun… campania electorală este numai bună pentru ca noi, societatea, să dezbatem acest subiect…

Dacă dezincriminăm abuzul, atunci unui Piedone nu-i mai rămâne decât sancţiunea politică, a electoratului. La vot. Vrem să-i judecăm noi pe politicieni sub sancţiunea pierderii alegerilor şi atât, sau dorim să îi judece şi Justiţia sub sancţiunea unor ani de puşcărie? Cred că trebuie şi noi să ne pronunţăm, dar şi partidele politice ar face bine ca, în locul unor declaraţii populiste de luptă împotriva corupţiei, să scrie negru pe alb în platformele electorale – vor dezincrimina sau nu abuzul în serviciu?