Eu cred că liberalii nu înțeleg ceea ce tocmai au făcut
de Moise Guran
Fac din start și în avans pentru ceea ce îmi vor auzi urechile în perioada următoare precizarea că, deși Moise este într-adevăr un nume evreiesc, la fel sunt și Maria (Marian cu varianta Marean) dar și Ioan și Petru… Cu tot respectul pentru comunitatea evreiască, eu sunt român get-beget, ceea ce nu mă face nici mai bun, nici mai rău, nici mai deștept, nici mai prost, iar asta nu are absolut nicio legătură cu faptul că am citit cât am putut eu de mult despre perioada interbelică, despre doctrinele politice dar și despre capcanele în care lumea a intrat ca proasta atunci, mirându-se mai apoi că s-a apropiat de autodistrugere. Fără a putea face o legătură directă cu asta, când doamna Gorghiu l-a anunțat senină de candidat pe domnul Marian Munteanu, mi-am dat seama că dânsa n-a citit la fel de mult. Nu că vreau să mă dau șmecher, dar Marian Munteanu pare că a citit și chiar aș fi curios să-l întreb ce părere are despre radicalizarea societății noastre de atunci.
Mi-am chestionat colegii mai tineri și am constatat că aceștia, deși auziseră de Marian Munteanu, nu știau nici ei ce să creadă despre nominalizarea acestuia pentru primăria Capitalei, din partea PNL. Băi, îl votați? Nu știm ce să zicem… Probabil nici liderii PNL nu știu exact. Dar lipsa de coerență și criza de personalități a acestui partid a devenit atât de mare încât, inconștient, acești lideri au impresia că o vor rezolva printr-o schimbare de identitate. De fapt, au intrat într-o capcană.
Ca adolescent și apoi tânăr student la începutul anilor 90, am avut o simpatie destul de mare pentru domnul Marian Munteanu. Am apreciat chiar și neimplicarea acestuia în politică, deși ar fi fost ușor de folosit dramele lăsate în urmă de invaziile minerilor în București. Marian Munteanu a fost simbolul acelor drame.
Prin 2000, când am fost nevoit să-l votez pe Ion Iliescu ca să nu devină președinte Vadim Tudor, am aflat în treacăt de o încercare de intrare în politică a lui Marian Munteanu. N-am înțeles nici până azi exact ce căuta cu fostul șef al SRI. Dar nici nu mă mai interesa foarte tare.
Un deceniu mai târziu, o dată cu criza economică și escaladarea discursului extremist, m-a surprins să-l regăsesc pe domnul Munteanu, acum o figură destul de discretă, promovat pe siteurile legionare, fățiș legionare (aceleași pe care veți găsi unele dubii în legătură cu originea mea românească, după acest articol). Aparent, domnul Munteanu are în comun cu aceste grupări doar ultra-ortodoxismul, spaima de străinii care vor să ne ia țara, pământul și profiturile, sloganurile de susținere ale sfinților capitaliști autohtoni dar și dorința de a limita decizia politică a partidelor, eventual printr-o democrație directă, cu mai multe chemări la referendumuri. Nu e grav, desigur, și, chiar dacă astfel de lucruri le puteai găsi de exemplu și prin doctrina Gărzii de Fier, din perioada interbelică, la fel le puteai găsi și în cea Național Țărănistă mai pe la începuturile fasciste ale țărăniștilor, sau, pe anumite paliere, chiar și în recenta mișcare civică Uniți Salvăm. Sunt chestii de care lumea se ferește să vorbească, nici prin manualele de istorie nu prea sunt, iar când îți face un Boia o chestie pe bune îl înjură lumea ca la ușa cortului că nu e patriot creștin.
Dar altfel, domnul Marian Munteanu are toate ingredientele de a deveni un adversar serios pentru Gabriela Firea la Primăria Capitalei și de a salva reputația PNL. Pe bune. S-ar putea să o învingă pe principiul că nu e Firea. Dar ar mai fi ceva… ceva de care amețiții lideri ai PNL nu par conștienți… Tocmai și l-au băgat pe dracu’n casă. Marian Munteanu mai are și potențialul de a rupe pe genunchi actualul PNL, căci omul chiar are o personalitate puternică, așa cum nici Blaga, nici Gorghiu, nici Predoiu nu sunt. Dacă învinge la București are potențialul de a prelua PNL, de a-l împinge apoi semnificativ mai spre extrema dreaptă, încă nu știu exact cât de mult, și de aduce România, în complicatul context european actual, în rândul țărilor mai avansate precum Polonia sau Ungaria, țări care da, au deja partide extremiste puternice și la guvernare, în timp ce noi rămăsesem retardați de Europa. Și în perioada interbelică dumneavoastră cum credeți că a fost?
Mă rog… cine mai crede că istoria îi pedepsește pe cei care nu o cunosc?
Acum 16 ani, când m-am dus sa-l votez pe Iliescu, ca să nu câștige Vadim, am făcut-o pentru că nu voiam să plec din țară. Mă bucur că n-am plecat. Acum am ca Bruce Willis în filmul Die Hard, sentimentul că… de ce mama naibi ni se tot întâmplă asta? Pe principiu că l-am votat atunci pe Iliescu ca să nu plec din țară, cei de la PNL parcă țin neapărat să mă convingă acum să o votez pe doamna Firea. Dar nu era nevoie, zău!, cu gândul de a mă muta din București, mă pot împăca.
