Ce au spionii cu corupții? Păi pot avea multe…
de Moise Guran
Mi s-au ‘nroşit ochii de cât am stat la televizor să aflu mai multe despre cazul israelienilor care au urmărit-o pe şefa DNA, Codruţa Kovesi… Mamă, mamă când auzi de Mossad, ţi se ridică părul pe spinare… şi asta a fost prima chestie pe care televiziunile au muşcat-o grav… Băi, Mossadul!
Să vă spun ceva incontestabil despre Mossad… Este singurul serviciu secret care a reuşit la un nivel serios să infiltreze lumea arabă. Nimeni din România sau din Occident nu se ceartă acum cu Mossadul. Și asta pentru că toată lumea speră că în caz de ceva, Doamne fereşte, să primească de la Mossad un telefon şi să fie avertizată în cazul în care e vizată de un atac terorist.
Deci, pentru început, ar fi bine să o uităm pe aia că ai noştri sunt mai buni decât Mossadul, sau că SRI ar fi vrut să dea o lecţie acestui serviciu care, de altfel, este aliat.
Judecând după scurtul no-comment şi la revedere pe care Laura Codruţa Kovesi l-a dat reporterilor care o aşteptau să zică ceva de spionii israelieni, aceasta nu e deloc încântată de publicitatea făcută cazului. Nu, nu este o acţiune a DNA, este o acţiune a serviciilor secrete, probabil a contraspionajului de la SRI, dar ceea ce s-a întâmplat după aceea este total nespecific unor astfel de cazuri. Indiferent că spionii ăia sunt nişte ciumeţi angajaţi de o firmă privată, ca să facă … n-am înţeles ce, să spioneze sau să facă tărăboi în acelaşi timp, modul în care s-au scurs informaţiile către presă nu are nicio legătură cu activităţile de spionaj sau contra-spionaj. Aşa numitele surse judiciare sunt, cred, o poveste, astfel de scurgeri nu sunt permise, sunt de regulă ordonate şi nu se fac prin surse judiciare, căci şi la instanţe se secretizează absolut totul, se face tot prin serviciile secrete.
Acum, după această avalanşă de dezvăluiri care nu văd cum ar ajuta în vreun fel DNA-ul sau lupta anticorupţie sau pe Codruţa Kovesi personal, te întrebi dacă vreun şef politic de serviciu secret a vrut neapărat să fie şi el erou şi să fie comparat cumva cu Mossadul israelian sau dacă spionii ăia, sau mai exact devoalarea lor a avut rostul de a o pune cumva în discuţie pe şefa DNA.
Acuma, noi ştim cu toţii faptele de arme ale DNA, dar mai ştim şi despre loviturile destul de puternice pe care lupta anticorupţie le-a primit în ultima vreme. Când vă spuneam că, în ciuda oţărârii războinice a lui Kovesi, este probabil uluită şi ea cum dosare muncite ani de zile de procurori nici nu mai pot fi trimise în instanţă, poate nu m-aţi crezut. Probabil că da, au mai rămas dintre ele altele, serioase, importante, despre care vom auzi în curând. Și în anticiparea cărora acum asistăm la o tentativă de decredibilizare a DNA-ului prin Kovesi.
Cred că noi, jurnaliştii, în astfel de situaţii trebuie să fim foarte atenţi cui facem jocurile în goana noastră pentru audienţă. Poveştile cu spioni sunt savuroase, desigur, eu însumi am căzut în păcatul de a le comenta, dar acum chiar îmi pun problema… Este asta o poveste cu spioni sau una cu corupţi? Că numai ce a stabilit Curtea Constituţională că spionajul e ameninţare la adresa securităţii naţionale, dar corupţia nu este.
