„Pe-un picior de plai…” sau chart-ul mioritic al unei recesiuni în „W”

de Moise Guran

Eu sunt genul de om care îl ia în serios pe Mugur Isărescu, întotdeauna l-am luat în serios, aşa că m-am tot întrebat de ce a dat Isărescu acest semnal extrem – „suntem într-un moment crucial… personal nu am văzut niciodată pericole mai mari la adresa stabilităţii.„ L-aţi auzit la ştiri, nu? Toată lumea l-a auzit. Dar nimeni n-a părut că pricepe exact la ce anume se referă Isărescu. E fix ca în Miorița, când ciobanul, deși avea intell, pare împăcat cu moartea, ceea ce îți lasă impresia că, de fapt, ciobanul se sinucide.

De vreo câteva săptămâni, lui Isărescu i-a căşunat cu Legea Dării în Plată, de acord cu el, e un proiect populist care nu urmăreşte dreptul unui amărât de a rămâne fără casă, ci vrea să salveze câţiva rechini imobiliari, al căror liberalism (genetic, dacă-i întrebi) se opreşte la seriozitatea rambursării unor credite. Adică niște golani. Pare că şi la această apocaliptică declarație, Isărescu tot la legea asta s-a gândit, o lege care, în condiţii normale, nu prea are cum să treacă de Curtea Constituţională. Cel puţin nu partea în care legea modifică retroactiv contractul de ipotecă.

Isărescu a mai avut un astfel de episod de… să-i spunem ultra-activitate în spaţiul public, astă vară, când cu noul Cod Fiscal. Și l-a avut degeaba, căci Codul Fiscal tot a intrat în vigoare, politicienii păcălind în toamnă promisiunile de peste vară. Acum, Isărescu ne spune că nu a mai văzut pericole de acest fel la adresa stabilităţii economice… în ceea ce pare a fi un avertisment general transmis clasei politice.

Prim-ministrul Dacian Cioloş, care era în sală la momentul declaraţiei guvernatorului BNR, pare a fi recepţionat corect mesajul… spre deosebire de toţi ceilalţi. Nu legea dării în plată este marea ameninţare la adresa stabilităţii economice, ba, dacă îmi daţi voie să observ cu un oarecare cinism, legea dării în plată ameninţă doar să echilibreze brutal unele lucruri. Ea amenință creditul, poate şi unele bănci, dar, la nivel economic, efectul imediat al acestei legi fi o frânare a vitezei de circulație a banilor, hai poate și o recesiune în construcţii. Sau poate doar o creștere a dobânzilor, în locul celorlalte. Da, dar asta abia ar mai echilibra din euforia de consum şi evidenta supraîncălzire economică în care România s-a aruncat deja, părând că nu a înţeles nimic din precedenta criză financiară. Ceea ce ne aduce în mod inevitabil la atitudinea mioritică a guvernatorului BNR căci, credeți-mă, în 2008 era mult mai speriat decât acum. Poate doar a îmbătrânit și nu-și mai amintește.

Diferenţa dintre 2016 şi 2008 este că la Palatul Victoria nu mai avem un prim-ministru diletant, care, eventual, să ne spună că tot răul e spre bine şi că dacă vine criza abia se creează noi oportunităţi de achiziţii. Mai ţineţi minte? În 2008, Tăriceanu credea că românii îşi vor cumpăra case în America, deoarece criza americanilor nu avea cum, în opinia premierului român de atunci, să afecteze România. Și Tăriceanu n-a fost singurul politician român care a ignorat criza. Toți erau în campanie electorală şi se simţeau datori să promită lucruri… și Geoană și Boc și Băsescu… toți aveau orbul găinilor atunci, la fel cum și cei de acum îl au.

Indiferent de spaimele exprimate sau ne-exprimate ale lui Mugur Isărescu, indiferent că legea dării în plată va scutura sau nu băncile şi creditul, perspectiva unei crize economice nu este mai apropiată de jumătatea sau finalul anului 2017. Sigur că da, Cioloş ar face bine să nu cadă în greşelile lui Tăriceanu sau Băsescu. Ar fi bine să ia măsuri de preîntâmpinare a unui astfel de eveniment. Adică, mai pe româneşte, Cioloș trebuie să restructureze administraţia publică, să o reducă numeric dacă tot au crescut salariile, să o reformeze şi să obțină astfel mai mulţi bani pentru investiţii.

Sunt conştient că actualul Parlament numai de asta n-are chef acuma, iar guvernul nici nu are majoritate în Parlament pentru a trece o astfel de legislaţie. Totuşi, acest an trebuie folosit, trebuie demarate cel puţin discuţii între partide, trebuie negociat un pact pentru administraţie şi încă unul pentru infrastructură şi investiţii strategice.

Indiferent ce a văzut sau ce n-a văzut Isărescu în ultimii 25 de ani sau în ultima perioadă, soluţiile economice există, le-au inventat alţii mai demult, noi doar trebuie să le aplicăm din timp şi mai cu cap decât în alte ocazii. N-avem vreme de sinucideri mioritice. Și, de fapt, Miorița nici n-a existat. E o invenție.