Când se ieftinește salamul românul își ia smartphone… De aia va crește euro
de Moise Guran
Vineri s-a anunţat creşterea economică pe anul trecut, o creştere bunicică, dar mai aproape de potenţialul economiei noastre dintr-un an normal, nu dintr-unul în care a scăzut TVA-ul la alimente. Pe mine m-au dezamăgit aceste date şi o să vă explic de ce ele nu sunt senzaţionale nici pentru leul nostru.
2015 a fost primul an de după criză în care volumul de mărfuri şi servicii produse în România a fost mai mare decât în anul 2008. Sigur, azi valorile diferă de cele de atunci, iar PIB-ul este semnificativ mai mare, dar anul 2015, un an de încercări economice, a fost cu adevărat aberant din punct de vedere al evoluţiilor.
Industria a crescut cu doar 2,7%, dar serviciile şi comerţul au crescut exploziv şi, de fapt, aici e o mare bubă. Deşi reducerea TVA-ului de anul trecut ar fi trebuit să influenţeze în bine conturile naţionale, căci alimentele consumate în România sunt majoritar produse în România, importurile de tot felul de lucruri au crescut atât de tare, încât acestea au consumat o bună parte a creşterii economice.
N-am mai întâlnit până acum o ilustrare mai bună a proverbului „unde dai şi unde crapă” ca la această masivă ieftinire a alimentelor pe care am trăit-o cu toţii la 1 iunie anul trecut.
Problema este că, atunci când se ieftineşte salamul, românul îşi cumpără maşină mică. Bine, şi salam, dar şi maşină, şi haine, şi tablete, telefoane, chestii deştepte sau mai puţin deştepte, dar chestii de import.
Pe cifre, diferenţa tot mai mare dintre importuri şi exporturi a păpat, altfel spus, cam 1% din creşterea economică, care a rămas de doar 3,7%, deşi ar fi putut să se ducă spre 5%. Desigur că un rol esenţial în această evoluţie l-au avut şi creditele de consum şi creşterile de salarii, dar mai ales promisiunile de creşteri de salarii.
În continuare românul trăieşte într-o paradigmă economică cosmopolită, în care consumă din import şi supravieţuieşte din export. Cu cât cursul euro scade, cu atât exporturile sunt mai puţin profitabile, ba, mai mult, nici mărfurile româneşti nu prea mai reuşesc să facă o concurenţă eficientă la preţ celor străine, cu atât mai mult cu cât de la 1 ianuarie a mai scăzut şi cota generală de TVA.
Trag deci linie după toate acestea şi vă spun, cu toată dezamăgirea, singura concluzie logică…
Chiar dacă anul 2016 va fi unul de creştere economică, probabil o creştere mai mare decât în 2015, euro nu are ce să caute sub 4,5 lei, iar nivelul de acum este doar un episod aleator. Ține mai mult de întâmplare şi de contextul internaţional. Pe termen mediu şi lung, o ţintă mai sănătoasă la cap pentru economie ar fi de 4,6 lei până în vară şi 4,7 lei pentru un euro la toamnă.
