Brexit, sau alergarea domnului Cameron în jurul cozii

de Moise Guran

Istoricul britanic Ian Morris a publicat în Stratfor un articol plin de regrete referitor la experimentul eşuat numit Uniunea Europeană. Îi spune experiment pentru că, zice el, a fost pentru prima dată în existenţa umanităţii când un număr uriaş de oameni au reuşit să se unească din voinţă proprie, fără să fie constrânşi de o forţă cuceritoare să facă asta.

Analizând declaraţiile premierului David Cameron referitoare la o eventuală dezmembrare a Uniunii Europene în următoarele luni, istoricul britanic constată sec şi fără nicio simpatie că politica britanică de azi nu este foarte diferită de cea de acum 300 de ani – dezechilibrarea politică şi militară a continentului, astfel încât nicio putere continentală să nu devină, printr-o alianţă sau prin alt fel, mai puternică decât Marea Britanie.

Constatarea lui Ian Morris nu e o noutate pentru agenţia Stratfor, care îi şi găzduieşte articolul, dar negocierile dintre Bruxelles şi Londra mai au unele substraturi ciudate. De altfel, în Financial Times, Brexitul lui Cameron, adică Britain Exit, este comparat deja cu o ruletă rusească, dar de fapt e mai mult o alergătură în jurul cozii.

Într-adevăr, privită dinspre continent, o eventuală ieşire a Marii Britanii într-un moment în care Uniunea este grav încercată de criza imigranţilor, dar nu şi-a găsit nici coerenţa financiară şi fiscală, poate fi o gravă lovitură. Și dacă, până la al Doilea Război Mondial, englezii au făcut războaie pentru a împiedica unificarea europeană, poziţia lor de azi nu este foarte diferită, căci brexitul poate da lovitura fatală acestui experiement, cum îi zice Ian Morris, ce a menţinut pacea pentru mai bine de 70 de ani între naţiuni ce s-au decimat între ele sute de ani înainte.

Privită însă dinspre insula britanică, ieşirea din Uniune arată chiar mai rău decât de la Bruxelles, de la Berlin sau Paris. Și aici vine partea amuzantă a negocierii ce se poartă în aceste zile, căci politicienii britanici sunt de fapt doar coada intereselor finaciare ce gravitează în jurul lor. Dacă un căţel, ce execută alergatul în jurul cozii, va reuşi în final să şi-o prindă şi să şi-o muşte, singurul efect al vitejiei sale va fi propria durere. Și cam la asta se rezumă şi vitejia premierului britanic. Să vă explic puţin…

Deşi Marea Britanie a intrat mai târziu în UE şi a fost întotdeauna caracterizată de euroscepticism, abia după recenta criză financiară acesta a ajuns la cote de populism politic ce ar putea culmina cu un referendum de ieşire din UE. Dacă daţi timpul înapoi şi căutaţi în presa de acum cinci-şase ani, o să aflaţi că totul a început, de fapt, de la ofensiva Bruxellesului (susţinut în special de la Berlin) de a reglementa mai strict lumea financiară, după dezastrul pe care aceasta l-a produs.

Altfel spus, Berlinul a decis să potcovească City-ul londonez, iar acesta a reacţionat prin intermediul Downing Street, adică a guvernului britanic, ce şi-a amintit că sectorul financiar face cam 10% din PIB-ul Marii Britanii. Și că trebuie apărat la Bruxelles sau împotriva acestuia.

Negocierea ce a urmat s-a întins pe câţiva ani, iar acum se apropie de punctul culminant. Atâta doar că, în timp ce David Cameron vorbeşte la Davos despre dezagregarea Uniunii Europene în următoarele luni, Financial Times, oficiosul City-ului londonez, deja le explică britanicilor faptul că un brexit va avea un impact major asupra economiei britanice, pentru că pur şi simplu lumea financiară londoneză nu va mai fi la fel de influentă pe continent şi va trebui să-şi relocheze o parte din afaceri.

Altfel spus, în cazul în care Marea Britanie chiar iese din Uniunea Europeană, atunci hemoragia financiară ce va lovi insula chiar îi va crea probleme economice serioase. Observaţi situaţia… City-ul londonez l-a împins pe Cameron să negocieze o eventuală ieşire din UE şi tot City-ul îl trage înapoi de zgardă, căci, dacă premierul britanic va muşca de coada după care aleargă de câţiva ani, s-ar putea să-şi dea seama că … îl doare.