Poate te gândești mai mult la credit… până nu-l mai iei

de Moise Guran

Acum cinci ani, pe vremea când această generație de bancheri trecea prin ceea ce probabil va ține minte ca fiind cea mai dificilă și chiar cea mai umilitoare perioadă din viața ei, între Protecția Consumatorului din țara noastră și puternica BNR s-a dat o bătălie pe care Protecția Consumatorului a pierdut-o. A câștigat însă respectul meu, de observator al vieții economice, și probabil că și cei de la Banca Națională regretă azi faptul că nu au implementat atunci, în 2010, lucrurile pe care vor ajunge oricum să le accepte azi, căci Protecția Consumatorului pregătește o nouă reglementare a creditelor.

Proiectul celor de la Protecția Consumatorului pare să urmărească o mai bună informare a românului care se prezintă la bancă nerăbdător să ia un credit cu care să își cumpere casă, bucuros nevoie mare că se încadrează la venituri, grăbit peste poate să nu depășească termenele din antecontract și, eventual, sătul de hârtii, avize, certificate, obosit de birocrația infernală pe care o presupune azi achiziția unei locuințe și, mai ales, a uneia prin credit.

Dacă mai adaugi unei astfel de conjuncturi un contract pe care nu ai răbdarea să îl citești, sau, dacă îl citești, ți-e jenă să întrebi acolo unde nu înțelegi ce prevede, ești fix în situația în care ai fi fost înainte de criză, adică în fața unei decizii care are mici șanse să fie chiar cea mai bună din viața ta.

Cei de la Protecția Consumatorului s-au întrebat probabil și ei cum să te facă să te mai gândești o dată înainte de a semna contractul de credit, și au ajuns la concluzia că ai nevoie de o pauză, adică de un interval de 15 zile în care să te gândești pur și simplu, să mai întrebi și la altă bancă, să-ți mai faci o simulare, calcule… că poate în felul ăsta mai afli lucruri. Ideea nu e rea, dar prevederea noii legislații poate fi ocolită printr-un acord prin care ți-l banca ți-l va băga sub nas, ca să semnezi că ai renunțat de bună voie la perioada de gândire de 15 zile.

Ceea ce nu par a ști cei de la Protecția Consumatorului, este că în foarte rare cazuri băncile îți pun la dispoziție un draft al contractului de creditare mai devreme de momentul în care chiar ești invitat la bancă să îl semnezi. Sigur că da, ești invitat politicos să iei loc și să îl citești înainte, dar, și tocmai de aceea spun că prevederea e bună chiar dacă poate fi ocolită, când te duci la bancă setat să semnezi contractul de credit, devine o chestiune psihologică să faci asta, să nu te răzgândești sau măcar să suni un prieten care s-ar putea să înțeleagă mai bine decât tine clauzele sale.

Reglementarea, și chiar o standardizare a modului în care sunt redactate contractele de credit, este un pas uriaș în acest domeniu, chiar dacă nici Protecția Consumatorului, nici Guvernul sau BNR, nu te pot obliga să fii mai atent cu banii tăi și cu ceea ce semnezi.

Protecția consumatorului propune acum, de exemplu, o procedură care să fie trecută în contractele de credite ipotecare, prin care cetățeanul împrumutat va putea să își vândă chiar el casa, în cazul în care executarea silită devine iminentă. Trebuie să recunoașteți că asta e un pic altceva decât cea în care banca îți ia casa și o scoate la vânzare. De asemenea, schimbarea monedei creditului în timpul derulării contractului va fi și ea reglementată, dar, încă o dată, nimeni nu va putea să te facă să nu mai trăiești pe credit dacă la intervale regulate de timp simți nevoia să-ți refinanțezi o ipotecă, astfel încât să-ți mai rămână și bani de concediu.

Ceea ce tot încerc să vă spun este că o minimă educație financiară, atunci când îți pui semnătura pe un document ce prevede că vei plăti până la pensie o parte din salariul tău, ține în primul rând securitatea personală și de respectul pe care fiecare dintre noi și-l acordă. Desigur, evoluția legislației în domeniul creditelor este un semn de civilizație al țării, este un lucru pozitiv, dar care nu va putea niciodată să compenseze ignoranța oamenilor dacă aceștia nu vor reuși să vadă lucrurile și dincolo de momentul obținerii creditului sau al achiziționării unei case sau al mașini dorite.

Cei mai mulți dintre noi nu câștigăm la loto, nu moștenim mătuși bogate, pur și simplu trebuie să muncim pentru ceea ce ne dorim, trebuie să ne planificăm viitorul și să fim conștienți de faptul că el aparține întotdeauna celor care au făcut cea mai bună planificare.