De la teroare la ură, de la populism cinic la extremism…

de Moise Guran

Ca să intrăm şi noi în rândul lumii, deşi eu personal peste rândul ăsta aş fi sărit, putem vorbi în sfârşit şi în România despre un partid extremist, unul hotărât să câştige voturi pe spaimele şi pe ignoranţa maselor. Nu, nu e vorba de facţiunile legionare finanţate cel mai probabil de Biserica Ortodoxă, nu e vorba nici de cele marxiste, finanţate aproape cert de Moscova, este vorba de partidul lui Traian Băsescu, finanţat de… nu ştim sigur de cine, dar DNA-ul lucrează la asta. Înainte de a-l judeca pe Traian Băsescu, o să facem însă, aici, un scurt moment de istorie.

Bineînţeles că era o chestiune de timp până când un atentat avea să reuşească în Franţa. Cel de weekendul trecut a fost al optulea de anul acesta, între Charlie Hebdo la începutul anului şi weekendul trecut, serviciile franceze de informaţiii reuşind să dejoace alte şase atentate. Franţa are o problemă majoră, iar francezii ştiu asta, tocmai pentru că în jumătate de secol, cât a trecut de la războiul algerian, naţiunea franceză i-a dezamăgit pe cei care se credeau parte a sa, chiar dacă trăiau în colonii. Și, deşi cei fideli metropolei au fost măcelăriţi în atrocităţile acelui război, cei care au scăpat şi au emigrat masiv în Franţa nu au fost niciodată bine primiţi, în ciuda deciziilor politice de a-i integra în societate. I-au transformat într-o periferie enclavizată social şi doar valul de imigranţi rromi îi concurează, chiar şi astăzi, în topul dispreţului arătat de cea mai civilizată şi educată naţiune europeană, cea franceză.

Acesta este contextul în care, la intervale regulate de timp, periferiile Parisului (şi nu numai ale Parisului) se răscoală, iar răsculaţii incendiază și poartă lupte de stradă cu poliţia. Aşa se explică faptul că a doua şi chiar a treia generaţie a acelor emigranţi din anii ‘60, au găsit un loc sub steagul Statului Islamic, transformându-se în terorişti kamikaze. Ura lor este un dat prin naştere, este frustrarea augmentată a părinţilor lor marginalizaţi, căci ura naşte doar ură, violenţă şi, în final, război. Consecinţa escaladării acestei segregaţii a rupt însăşi evoluţia democratică şi culturală a unei Europe Unite, căci spaima de imigranţi a dus la enclavizare, enclavizarea a dus la terorism, terorismul a dus la apariţia şi amplificarea simpatiei pentru partidele extremiste, purificatoare de rasă şi de religie.

Acesta este punctul în care se află Europa acum.Din fericire, România este ceva mai în urmă. Noi n-am avut atentate, ba chiar, naţiune imigrantă în Europa ea însăşi, cea românească a reacţionat ofensată de câte ori francezii sau englezii ne-au mai numit global gitans sau gypsies. Acesta este motivul pentru care, până acum, în România nu am avut partide extremiste.

Cum însă valul de imigranţi, deşi ne ocoleşte, a aprins spaimele populaţiei repede alimentate de jurnalele de ştiri, s-a găsit exact fostul preşedinte al României, domnul Traian Băsescu, să profite de asta. Animal politic perfect, Băsescu a fost întotdeauna un devorator aflat în vârful lanţului trofic, unul cu instincte atât de bune, încât poate nu să simtă, ci să respire temerile populaţiei. Acum câteva luni, când vorbea de iminenţa unor atentate, Băsescu ştia, ca noi toţi, că Franţa a rămas sub alertă teroristă de la Charlie Hebdo, că francezii au reuşit să dejoace mai multe astfel de ameninţări, dar şi că reuşita unui atentat în aceste condiţii e o chestiune de statistică. Și, totuşi, un om cu informaţiile şi experienţa fostului şef al statului România nu s-a jenat să facă paradă, să manipuleze la televizor, acum, după aceste atentate, spaimele românilor, şi asta pentru că singura nişă politică ce i-a rămas este exact aia extremistă. Aia cu ura.

Să ne înţelegem! Băsescu nu este nici anti-islam, dar cere oprirea unei moschei despre care chiar el ştie că ar ajuta inclusiv SRI-ul să monitorizeze eventualii islamişti extremişti, Băsescu nu este nici ultra-creştin, dar se foloseşte de spaimele acelor creştini care cred că musulmanii sunt educaţi de mici să se arunce în aer, născut şi crescut la Constanţa, deci într-o Dobroge multiculturală, Traian Băsescu probabil nici nu crede cu adevărat că România riscă ceva în actualul context european.

Dar, atunci când eşti un feroce prădător politic şi vrei să te reinventezi, atunci când adulmeci prada în alegătorul speriat ca o antilopă şi ştii că ura cu care tu îi otrăveşti creierul te va aduce în cărţile puterii, un singur lucru te mai poate opri – conştiinţa.

Pe care fostul preşedinte al ţării noastre s-ar putea să nu o aibă. Pur şi simplu. Singura soluţie pentru combaterea extremismului este educaţia şi şcoala. Aia care producea idioţi, dacă vă mai amintiţi o celebră scăpare a fostului preşedinte. Fără ei, Traian Băsescu ar rămâne, probabil, un liniştit pensionar.