Sângele se mai face şi apă

de Moise Guran

În timp ce tinerii de la Chişinău fac planuri de unire, acum că nici România, nici Republica Moldova, nu mai au guvern, Preşedintele Klaus Iohannis a decis să stopeze sau să amâne ajutorul de 150 de milioane de euro votat de Parlament pentru Republica Moldova. Era exact diferenţa dintre supravieţuire şi faliment pentru ţara vecină.

Ca să înţelegem de la început despre ce vorbim, 150 de milioane de euro reprezintă cam zece la sută din cheltuielile anuale bugetare ale Republicii Moldova şi aproape jumătate din fondul de pensii al acestei ţări. Tot ca să ştim despre ce vorbim, un pensionar din Moldova primeşte, pe medie, o sumă cam de patru ori mai mică decât un pensionar din România.

Cum furtul miliardului de dolari din băncile moldoveneşti a afectat în primul rând fondul de pensii… vă daţi seama că decizia preşedintelui României, Klaus Iohannis, acolo va lovi cel mai crunt… în pensionarii Republicii Moldova. Care şi aşa nu prea mai sunt dintre cei care au prins România Mare, să-şi mai amintească exact faptul că, înainte de a fi sovietici, au fost români, şi chiar privesc cu suspiciune sau cu reţinere mişcarea Tinerilor Moldovei care cer acum clar şi răspicat Unirea.

Îmi este greu să judec decizia lui Iohannis fără să am informaţiile acestuia. În nota prin care cere Parlamentului să revadă Acordul prin care România împrumută Moldova, Iohannis spune că acordarea acestor bani nu este oportună câtă vreme nu există certitudinea continuării procesului de reforme şi respectării angajamentelor pentru asocierea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Bănuiesc că Iohannis a luat decizia după ce s-a consultat cu Comisia Europeană, dar, indiferent că decizia sa face sau nu parte dintr-o strategie de a repune Moldova pe calea europeană, ea mi se pare o decizie greşită.

Fără aceşti bani Moldova se va prăbuşi ca stat, nu este exclusă nici divizarea ei teritorială şi cred că, în loc să se joace dea bau-baul FMI cu politicienii moldoveni, România ar fi trebuit să ajute necondiţionat statul vecin.

În 1998, când Transnistria a tăiat alimentarea cu energie, România a dat curent fraţilor de peste Prut. N-a contat şi nici nu trebuia să conteze faptul că acolo erau pe cai mari comuniştii, care au şi ajuns la putere. Aşa, şi? La noi Iliescu nu tot cumunist era?

În 2007, după o foamete cumplită, România a trimis ajutoare alimentare Republicii Moldova, chiar dacă Voronin spunea de România că e o ţară agresoare condusă de un beţiv. Și? Trebuia pedepsită populaţia?

Acum, indiferent de raţiunile pentru care preşedintele Klaus Iohannis a decis stoparea acordului care ar fi ajutat Moldova, moldovenii vor judeca altfel România. Cei care nu suportă ideea de unire vor urî şi mai mult ţara noastră, dar adevărata problemă o vor avea exact tinerii unionişti ai Moldovei, care vor încerca să înţeleagă de ce, uneori, sângele se mai şi face apă.