Lăsați negocierile politice! Mare lucru nu v-a mai rămas de negociat!
de Moise Guran
Demisia lui Victor Ponta a mai eliberat din tensiune. Dar nu, n-a fost doar despre asta nemulțumirea. Lumea vrea altceva. Politicienii sunt acum precum călătorii în stația de metrou… simt curentul puternic, văd că ceva uriaș se apropie și fiecare reacționează cum poate sau cum știe mai bine.
Ăi din față, din coaliția asta de guvernare, își fac curaj că vor rezista cumva (doar au Parlamentul). Își imaginau că lumea se va potoli o dată cu demisia lui Ponta. Acum sunt nelămuriți… Ce vrea strada de fapt? Cum adică să plece toți politicienii? Să fie instabilitate, se întreabă Dragnea paternalist?
Ăi mai din spate, din Opoziție, s-au prins mai repede că nu e de glumă și au făcut un pas înapoi. UDMR-ul (tari ungurii la faza asta, întotdeauna au fost așa) a anunțat încă de dimineață că nu e soluție un alt premier de la PSD. Ăi de la PNL, deși îl au pe Iohannis de partea lor, și-au dat seama că pot fi măturați de valul de nemulțumire și au zis că să facem anticipate. Propunerea e ipocrită, căci PNL, la fel ca toți ceilalți, nu are, în acest moment, oameni noi de propus.
Acum, mingea este desigur la Iohannis, dar nici Iohannis, și nici nimeni, nu are o soluție pe termen scurt pentru depolitizarea administrației, pentru implementarea meritocrației și pentru schimbarea rapidă a societății, după 25 de ani în care corupția și birocrația s-au extins treptat la toate nivelurile.
Ceea ce trebuie să propună președintele este un plan de acțiune pe mai multe paliere de timp.
Pe termen scurt, ne trebuie un guvern independent, care să înceapă curățarea administrativă. Guvernele astea au însă mandate limitate – să schimbe legea administrației publice ar fi un obiectiv. Să implementeze Codul Fiscal altul. Să propună o nouă lege a educației, poate fi și ăsta. Să organizeze alegerile… e evident. Acest tip de guvern face însă doar proiecte. De votat, le votează tot Parlamentul, ăla în care lumea nu mai are încredere.
Și aici intervine reforma pe termen mediu… Să schimbăm Parlamentul cu unul mai mic… asta e deja o reformă constituțională, dar e realizabilă până anul viitor, la alegeri.
Păi președintele are acum în mână exact sabia ce îi permite să demită Parlamentul. Un acord politic e cheia acestor schimbări, evident, sub amenințarea anticipatelor. Și a străzii, frate! Iohannis are strada de partea lui dacă se mișcă ceva mai cu talent decât a făcut-o până acum. Dacă nu, aceeași stradă se va întoarce și împotriva lui.
Pe termen lung, abia acolo e însă cheia schimbării României! Să fim convinși de asta, dar să ne amintim, zi de zi, prin tot ceea ce facem fiecare dintre noi, că acest proces de schimbare nu se produce doar pentru că, acum, acești tineri vor reuși să zgâlțâie clasa politică.
Avem nevoie de o perioadă de eliberare a scenei. Nu de haos, democrația are mecanisme de trecere, dar avem nevoie de o perioadă în care un guvern independent, un președinte leal (iar nu unul care să-și impună un guvern personal) și un parlament ceva mai reținut în imunități și amnistii, să lase scena publică liberă pentru apariția și manifestarea unor noi lideri politici. Credeți-mă, ei vor apărea. Chiar dacă acum nu există lideri ai acestei mișcări, mecanismele sociale vor scoate la suprafață noi actori. Au nevoie doar de o scenă curată, ca să nu aibă sentimentul că au intrat în cocină.
